Este oare corect sa afirmam ca exista o legatura intre genul de muzica ascultat si felul de a fi a celui care o asculta? Eu sincer nu cred ca ne putem pastra obiectivismul cand aflam ce tip de muzica asculta un cunoscut. Eu cel putin recunosc ca mi se modeleaza parerea intr-o directie sau alta, cand aflu preferintele muzicale ale celor din jurul meu.
Bineinteles ca asta nu inseamna ca daca o persoana asculta muzica clasica este o persoana minunata. Aici avem cazul Breivik, tembelul care ne-a aratat ca si oamenii culti sunt tampiti si pot omori peste 70 de persoane necunoscute si nevinovate. Cu toate acestea nici faptul ca persoana respectiva asculta manele nu ma incalzeste si nu o voi considera o persoana stralucita. Versurile cu greseli gramaticale nu imi inspira calitate in general.
Mergand mai departe cu subiectivismul, melodiile cu versuri incorecte din punct de vedere gramatical sunt descalificate din start. Bine, eu am teoria mea conform careia muzica si versurile ar trebui sa se potriveasca, sa transmita o emotie comuna. In plus, ideal ar fi ca versurile sa nu fie vulgare si sa nu exprime doar nevoi fiziologice sau clisee amoroase. Mai bine nu mai pui versuri deloc in melodie, daca nu ai un mesaj de transmis.
Posibil din cauza asta sa apreciez muzica clasica. Nu are versuri si imi ofera libertate in interpretarea melodiei si a emotiilor pe care mi le transmite. Apoi, cand ascult o melodie cu versuri de genul vreau sa ti-o trag nu prea o sa am cum sa ma gandesc la altceva nu?
Acum nu va speriati, ca nu ascult numai muzica clasica. Ascult toate prostiile. Doar ca sunt destul de selectiva in privinta prostiilor pe care le ascult. Daca tot sunt prostii, macar sa aibe un mesaj sau sa ma aduca intr-o anumita stare. Sa ma faca sa vreau sa dansez , sa cant, sa ma duca cu gandul la situatii pe care le-am mai trait sau pe care as vrea sa le traiesc. Dar, ca orice om mai am si scapari in zona muzicii comerciale insa imi place sa cred ca playlistul meu nu este format din melodii comerciale.
Nici pe cei care asculta numai underground si indie si puii mei de genuri muzicale de care nu am mai auzit vreoadata nu ii apreciez foarte tare. Pentru ca au trendinta sa duca la extrem preferintele lor si sa ii considere prosti sau nedemni pe ceilalti, care asculta orice altceva decat asculta ei.
Cred ca ideal ar fi sa gasim un echilibru, sunt singura ca fiecare gen muzical are melodii bune, care nu incalca regulile bunului simt. Sunt unele melodii care pur si simplu suna bine si nu te poti abtine sa nu le asculti, indiferent carui gen muzical apartin.
Ascult mult muzica comerciala dar ocolesc partea facuta de cocalari, pentru cocalari, de ex in cea romaneasca, schimb postul cand incepe sa gajaie spoitori ca Velea sau cand se miorlaie pitzipoancele recrutate in lumea muzicala de la intersectia Grivitei cu Buzesti (pentru cunoscatori). Pe parte straineza, lista de „i hate” e mai mare.
PS Schimbi si tu link-ul blogului meu de la blogroll?
Schimbat!
Pe de o parte, am vazut rockeri care nu pareau ca s-ar fi dat jos din copac, asa ca as fi tentata sa spun ca in toate categoriile ai parte de un intreeeg spectru… De la tipu’ cu tricou cu Metallica si par lung care m-a apucat si m-a tinut bine de aripi ca sa nu fiu trantita pe jos si calcata in picioare acum trei ani, desi risca si el acelasi lucru facand asta si nu ma mai vazuse niciodata pana atunci… pana la cretinii care arunca pahare cu bere pe scena fara sa se gandeasca ca pe ud se poate aluneca ceea ce poate duce la oase rupte sau la faptul ca le pot provoca un soc electric oamenilor alora… si sunt convinsa ca probabil exista si mai rau de atat… brrr!
Pe de alta parte, in afara familiei, cunosc (asta insemnand cunosc suficient de bine incat sa-i cunosc preferintele muzicale) o singura persoana care nu asculta rock. Ceea ce ma face un fel de pestisor dintr-un acvariu mic care isi da cu parerea despre ocean… uuu!