Vorbeam acum ceva timp cu un amic despre nunti si darul care se da mirilor. Zice:
– Frate, tu stiai ca unii vad darul de nunta ca o investitie?
– Adica?
– Fii atent. Acum cateva zile ma suna mama si zice:
– Auzi, tu mai ai lista cu cei care au venit la tine la nunta si ce a dat fiecare?
Dupa o scurta pauza, in care am incercat sa inteleg despre ce vorbeste, mi-am dat seama ca era vorba despre invitati si darul de nunta. Stiu ca am avut lista de invitati, dar habar nu aveam ca am scris cat a dat fiecare. Am intrebat de ce ii trebuie.
– Pai m-a sunat cineva azi sa ma invite la nunta baiatului si nu stiu cat a dat atunci. Era din partea lui taica-tu, colegi de servici. Numai ca nu vreau sa ma duc si nu stiu cat sa ii dau.
– Si tu ce-ai facut?
– I-am zis sa intrebe si ea cat da o familie acum, cat mai „merge darul”, sa imparta la doi pentru ca ea e una singura si sa imparta iar la doi, pentru ca nu se duce la restaurant. Sa puna banii in plic si sa-l duca mirilor inainte de nunta.
– Mda. Toata discutia pe tema aceasta pleaca de la obisnuinta veche, dar in mare parte si actuala, de a merge la nunta „din obligatie”. Parintii nostri mergeau la nuntile odraslelor prietenilor lor pentru ca, la randul lor, ei sa vina la nunta noastra cand ne venea si noua randul. Sa intoarca serviciul, cum s-ar zice. Ai fost la mine, vin la tine. Dar de unde faza cu investitia?
– Pai hai sa-ti zic. Un amic a fost la mine la nunta, acum cativa ani. S-a simtit bine, a dat omul darul. Peste vreo 5 ani i-a venit si lui randul, asa ca m-am dus si eu la nunta lui. Am dat si eu darul la randul meu. Cat se dadea la vremea respectiva. Dupa ceva timp, la o bauta cu amicul ce crezi ca-mi zice? Cica eu i-am dat mai putin la nunta decat mi-a dat el mie. Ca atunci cand m-am insurat eu dolarul avea o rata de schimb, pe cand atunci cand s-a insurat el, rata era mai mare. Si cum sumele au fost in lei eu i-am dat, practic mai putin.
– Si tu ce i-ai zis?
– Ce sa-i mai zic? Am ramas masca. Nici nu m-am gandit la ideea asta. Am dat cat stiam ca merge darul la nunta, ba i-am mai pus si ceva bani in plus, ca pentru un prieten, si el tot nemultumit a fost. Acum ce voia? Sa-i dau inapoi cu dobanda? Vezi, asa vad unii lucrurile: darul de nunta e o investitie sau, mai bine zis,ca un depozit bancar. Bagi banii acum la banca, adica la nunta la care te duci, si ii ridici cand te insori tu, vin cei la care ai fost sa-ti plateasca suma plus dobanda.
Am o mie de motive sa nu fac nunta cand (sau mai bine zis daca) ma voi casatori. In afara faptului ca urasc zgomotul si agitatia, nu imi place sa o lalai prea mult la bors cu neamuri sau cunostinte si o fac tocmai ca sa evit discutii de genul celei puse aici, pe blog.
Nu am bani de aruncat si nici chef de mari prietenii, asa ca zic „pas”.