Pai cam de cand s-a intalnit omul modern cu omul Neanderthal, de cand a ajuns Alexandru cel Mare cu expeditia in India, hunii prin toata Europa, romanii peste gali, maurii peste spanioli, aproape toate natiile europene peste bastinasii de pe continentul American, francezii peste africani, germanii peste evreii din Europa… adica dintotdeauna. Oriunde s-au intalnit rase si culturi diferite a aparut rasismul.

Noi, romanii, am fost si suntem (!) in continuare rasisti cand vine vorba de conationalii nostri, rromi, si acest rasism s-a adancit si mai mult dupa dezrobirea lor in 1891, dupa ce sclavii deveniti liberi au trebuit sa se descurce singuri (parca aud ganduri… oare ce vrei sa insinuezi? Cum adica… „se descurca”?)

Insa pentru romani negrul e negru, albul e alb, rosul e rosu si galbenul e galben. Negrul nu e sau sclavul american, albul nu e „white man”, omul superior, rosul nu e pielea rosie, „redskin”, bastinasul american, iar galbenul nu e in niciun caz chinezul. Interesant este ca toate acestea provin din acelasi loc de pe glob si, cum scriam mai sus, se datoreaza exact intalnirii dintre rase si culturi diferite. Noi ii avem doar pe ai nostri si ne enervam la culme atunci cand suntem numiti la fel ca ei in tarile „civilizate” ale batranului continent.

Incidentul de la meciul de fotbal de acum cateva zile este unul nefericit, arbitrul nostru avand ghinionul sa vorbeasca o limba in care cuvantul „negru” este asemanator fonetic cu peiorativul cu care au fost apelati sclavii africani, muncitori pe plantatiile de bumbac. Daca omul ar fi vorbit chineza, finlandeza, maghiara sau orice alta limba in care „negru” ar suna diferit, antrenorul secund al echipei turce era de mult trimis in tribune, cu cartonasul rosu dupa el si probabil o amenda la buzunar, fara ca cineva sa se fi sesizat ce a spus arbitrul roman. Scandalagiul, care deja agitase spiritele si stia clar ca o sa fie penalizat, a speculat la maxim situatia mondiala incordata cauzata de „Black Lives Matter”, de pandemie si de „politically correct” sau „political correctness”, transformand situatia in favoarea lui si devenind, brusc, victima.

Vad ca tactica asta functioneaza din ce in ce mai bine in ultimul timp in intreaga lume. Aproape orice spui se poate intoarce impotriva ta, daca cineva sta sa interpreteze cuvintele tale PRIN FILTRUL FRUSTRARILOR LUI. Asa usor isi gasesc scaparea din ce in ce mai multi bullies. Nu mai conteaza daca acum 5 minute personajul respectiv a spart o masina sau a dat in cap cuiva, dar este absolut grav faptul ca vreun martor l-a numit „ala negru” sau „ala alb, rosu, galben etc.” atunci cand il identifica.

Trecem asa de usor peste adevaratele probleme ale societatii… In schimb petrecem enorm de mult timp si dam o importanta mult mai mare interpretarilor. Ca sa vorbesc mai din popor, pe romaneste: nu ne intereseaza ca la noi purceaua e moarta in cotet, dar ne roade problema caprei vecinului.

Ne legam de nuante in loc sa vedem ceea ce este evident si sa luam lucrurile asa cum sunt. Negru-petrol sau negru-carbune? Negru-negru sau negru-gri? Negru-taciune, negru-abanos? Negru… de care negru? Cate nuante de negru sunt?

In conditiile actuale si sahul o sa devina o problema rasiala, in contextul in care prima mutare o face albul.