Ziua 103 – Cirese amare

cirese amare

M-am trezit cu greu azi. Nu ca zilele trecute am fost prea matinal, dar dupa escapada lui motanila de azi noapte, piticul, care tot astepta sa vina acasa pisoiul, nu s-a culcat pana la 1:30… Inchipuiti-va sa iesiti la ora aceea afara cu lanterna, sa te uiti prin curte si sa chemi pisica (acum cativa ani am descoperit vreo 3 vulpi in gradina, carora le luceau ochii in lumina lanternei).

M-am dezmeticit cat de cat dupa cafeluta de dimineata, am spalat vasele si am dat cu aspiratorul prin casa. Este fantastic cata mizerie se face! Nu cred ca noi facem atata mizerie in casa cat aduc catelul si pisica. E drept, la ce culeg ei de prin gradina…

Vecinul a iesit din carantina dupa 2 saptamani de cand a venit din Anglia. Super baiat, Sorin! Foarte priceput la multe. Acum isi renoveaza casa si e coada la el la poarta cu masinile care fac livrare de materiale de constructie si finisaje. Azi am stat si noi de vorba la o distanta mai mica decat cea de pandemie. Cei drept, niciunul dintre noi nu am avut prea multe contacte cu altii (mai mult eu, la cumparaturi).

Proiectul “Varza a la Cluj” a cazut azi. Am descoperit niste aripioare si piept de pui in congelator, drept pentru care am schimbat meniul. Reteta aici. Pana s-au dezghetat am dat o fuga in oras, unde m-am intalnit cu o tanti care mi-a adus alte cirese amare. Apoi am facut niste cumparaturi.

Buuun… Am trecut la treaba si m-am apucat de scot samburii la 4 kg de cirese, dar mai sunt inca 7. Si merge asa de greu…! Le-am pus intr-o oala incapatoare, am adaugat zahar si am inceput sa ma consult cu mama si cu internetul, pentru a gasi reteta de dulceata. Dupa cateva cautari m-am decis sa urmez reteta Jamilei, asa ca pana maine dimineata ciresele mele vor sta in zahar si abia maine le pun pe aragaz.

cirese amare
cirese amare

Ce fac cu restul? Evident, compot. Sunt la a 4-a serie de compoturi, dupa ce am facut cu cirese rosii, visine si cirese amare mici (v-am scris data trecuta despre ele). Nu mai am rabdare sa scot samburii de la 7 kg de cirese, asa ca e mai simplu de facut compotul: sterilizezi niste borcane, le umpli cu cirese, adaugi sirop de zahar si lamaie si le bagi la cuptor, “sa se traga capacele”. Si gata. Daca nu s-a tras vreun capac il schimbi si dai iar la cuptor. Sau, daca nu vrei sa te mai complici, pui borcanul la frigider si consumi continutul cat de repede posibil. La mine in familie asta nu e o problema, intotdeauna sunt amatori de consum de compot.

Cat v-am tinut de vorba s-a pornit si ploaia. Cainele gafaie si se ascunde sub pat. Fulgera si tuna de rupe, dar, ca orice ploaie de vara, in 20 de minute e gata. Bine ca a udat putin pamantul, sa pot sa mai plivesc si eu niste buruieni azi.

Poate unii o sa rada si o sa spuna ca e o prostie. Ei bine, mi se rupe! Mie chiar imi place sa fac diverse munci “de tara”: sa tai un lemn, sa fac curat prin curte, sa plivesc legumele, sa fac frumos in gradina cu flori, sa stropesc pomii si multe alte treburi pe care neaparat trebuie sa le faci. Ma ajuta sa imi limpezesc gandurile si sa mai fac si ceva exercitiu fizic, nu sa stau toata ziua pe calculator si, mai ales acum cu pandemia, sa mor de cald intre patru pereti betonati.

Nu se compara nimic cu o seara pe terasa, la aer curat, nepoluat, in lumina lunii! Fara betoane, fara zgomot de masini. Doar cantarea greierilor. Dar, asta este de gustibus. Fiecare cu preferintele lui.

O poza facuta aseara.

Acum va las. A trecut ploaia si trebuie sa ma ocup de cirese si de compot. Mai tarziu am ceva treaba in gradina si pe seara va trimit niste poze pe Facebook cu luna si stelele. Daca vreti la aer curat va astept sa veniti cu cortul, am gradina maaare (dar nu am camere suficiente). Dar aveti multe de facut si vizitat in zona, astfel incat sa nu va plictisiti.

Apropo… maine bag un gratar cu niste prieteni! :-). Avantajul vietii la casa! 🙂

Adauga comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.