De ce 1 plus 100? Pentru ca acum 101 de zile a început marea evadare din Bucuresti. Doar ca ideea de a tine un jurnal mi-a venit abia acum. Probabil ca atunci când am mai mult timp o sa revin cu cele întâmplate în cele 100 de zile, dar acum sa revenim la prezent.
E greu sa te trezesti dimineata devreme, mai ales dupa înca o zi de munca. Si, credeti-ma, chiar e de munca la tara. Suna ceasul la 7, îl opresc si zic ca mai lenevesc putin. Cam înca o ora.
Reusesc sa ma dau jos din pat pe la 8. Dupa igiena de dimineata, abia astept sa savurez o cafea calda si proaspata, pe terasa. Bineinteles, motanila ma acompaniaza, tolanit pe jos. Ce îi pasa lui ca m-a trezit la 5 dimineata, pentru ca vrea afara, la plimbare. Între timp si-a facut rondul de dimineata, s-a întors acasa si a dat iama la castonelul cu laptic. Normal, educat fiind la bloc, nevoile le face tot în litiera, desi are un enorm spatiu afara.
Gândurile ma duc, iar, la ce am de facut azi. Sincer, nici nu stiu de ce sa ma apuc mai întâi. Asa ca, cea mai buna solutia de a „lasa pe maine ce nu poti face azi, pentru ca maine nu va mai fi nevoie” functioneaza, si nu ma apuc de nimic. Dau drumul la TV, pentru stirile diminetii. Astia de la ProTv prezinta acelasi lucru la fiecare ora. Covid, omoruri, furturi, ceva sport, Netty cu astrele… cam asta e tot. Si apoi de la capat.
S-a facut ora 9 si, dupa cum v-ati dat seama, nu am facut, practic, mai nimic. Iau un pachet de la un curier (yes!!!!… am primit pompa electrica, pentru stropit pomii), spal ceasca în care a fost cafeaua si ma gândesc ce sa fac de mâncare. Asta e chiar o problema zilnica, pentru ca nu ai acces la niciu livrator, oricat ai vrea tu sa comanzi mancare de pe net. Bine, aveam eu o idee de aseara cam ce o sa pregatesc, când am scos carnea din congelator si am pus-o la dezghetat. Problema e ca ce îmi place mie nu prea îi place piticului (13 ani, si înca doarme de rupe), dar ne descurcam noi. Pun carnea la fiert (pui de tara, de la vara-mea, o delicatesa!) Si … deschid calculatorul. Pam-pam!
Stiati ca si atunci când stai la tara trebuie sa plimbi câinele? Bine, nu orice câine, doar cel educat la oras. Al meu nu iese din casa daca nu ies si eu, asa ca, vrand-nevrand, dau o tura pe afara, sa îsi faca domisoara nevoile.
Hai ca am s-a facut si ora 10 si începe munca, pentru serviciu. Verific e-mailurile, raspund la câteva … ma pregatesc pentru prima sedinta, cea de la 11. Care nu se mai tine, deci, pot sa ma ocup de gatit. Între timp carnea s-a fiert cam jumatate (pui de tara, da? fierbe mai greu). Curat legumele, mai pun o oala pe aragaz pentru felul doi. Ciorba e gata, fac si ostropelul de pui. Mai târziu ma ocup si de mamaliguta.
Daca vreti sa vedeti ce a iesit, reteta e aici. Astept comentarii!
Sedinta de la 12… super-faina si relaxanta. Trecem în revista situatia curenta, facem niste planuri … e cald rau la Bucuresti… lumea a luat-o razna (ca peste tot) si nu mai are treaba cu izolarea… si altele. Cand ne vedem la o bere? Hmm… poate pe Zoom (din pacate 🙁 )
Buuuun. Acum ar fi o pauza mai mare dar e atat de cald încât nu îti arde de iesit din casa. Nu stiu la Bucuresti cum se simte, intre betoane, dar daca aici e cald clar acolo e jale. Mda… gradina mea e plina de ierburi de la saptamânile de ploaie anterioare, trebuie sa culeg visinele, sa stropesc pomii, sa plivesc legumele, sa mai repar una-alta, si alte lucruri de facut pe langa si prin casa. Parca v-am zis ca sunt multe de facut la tara, nu? Si in continuare nu fac nimic, dar cu scuza ca e prea cald. Frec menta pe calculator, iau masa de prânz împreuna cu piticul si stam de vorba. A terminat caietul de desen si trebuie sa luam altul. E fain ca are o preocupare si nu sta toata ziua pe calculator sau pe telefon. Chiar ii place a deseneze si are o mana… super! Între timp mai butonez câte ceva. Mai apare o sedinta si luam pulsul din alte zone ale globului.
Sincer, nici nu stiu cand s-a facut ora 7. Seara. Gata cu serviciul, chiar trebuie fac ceva cu gradina. Dar n-am timp decât sa plivesc rosiile, pentru ca ma suna un nene cu care vorbisem sa îmi aduca niste cirese amare, sa fac dulceata. Cirese care, de fapt, sunt negre, mici cat niste afine si dulci si super bune! Sa le curate cine o vrea de sâmburi, eu le bag la compot! 20 de borcane si doua ore mai târziu, treaba e gata. Uite asa se fac, daca aveti vreun gand.
Sincer, nici nu stiu cand s-a intunecat. Abia mai am timp sa ud legumele. Era sa uit… a venit vecinul, nea Ion sa discutam niste chestii legate de renovarea beciului, am baut un paharel de tuica, o bere…. Cât au stat compoturile la cuptor am facut planul de bataie. Si gradina a ramas la acelasi stadiu, dar promit ca ma ocup de ea maine.
Daca dimineata faceam planuri, acum sunt zob. Ma bag la un dus si ma gândesc la patul care ma asteapta sa îl ocup… pana maine la 7… hai 8. Poate 9?
Chefi la cutite, telefon acasa, scris în jurnal si … Noapte buna! Ne vedem maine!