Recunosc. Sunt unul dintre parintii care isi lasa copii sa „piarda timpul” pe tableta si pe telefon si ma enervez la culme cand, de cele mai multe ori, piticii prefera tableta si telefonul altor activitati.
Da, o sa ziceti ca eu sunt de vina pentru ca ii las! Parintii sunt de vina mereu! Ei bine, nu, dragii mei, nu doar parintii sunt de vina.
„Pe vremea mea…”, suna tot timpul cliseul, „bateam mingea cu baietii toata ziua pe maidan. Jucam fotbal, castel, elasticul, ratele si vanatorii, tara-tara-vrem-ostasi, de-a v-ati ascunselea si multe altele toata ziua, afara.” Da, dar pe vremea ta nu existau calculatoare, telefoane mobile, tablete, televizoare color cu sute de canale, reclame la mii de jucarii si dulciuri, vacante in Turcia si Grecia. Pe vremea ta totii copii faceau acelasi lucru, zi de zi: scoala, lectii, afara la joaca. Pe vremea ta colectionai surprize de la guma Turbo si abtibilduri cu fotbalisti si te jucai cu fisele la zid sau trageai cu teava cu cornete de hartie pentru ca nu aveai alta alternativa.
Pe vremea ta informatiile disponibile erau doar cele din manuale si cele cateva reviste si „almanahe” de stiinta sau de divertisment. Pe vremea ta citeai Ion Creanga si Liviu Rebreanu, nu Garcia Marquez sau Stephen Hawking. Pe vremea ta ascultai Ion Dolanescu, Angela Similea si Compact, nu Connect-R, Inna sau Parazitii. Pe vremea ta o vedeai la TV pe Sanda Taranu, nu pe Capatos si Maruta.
Spunem ca este vina parintilor pentru ca odraslele isi petrec prea mult timp pe tablete si telefoane. Da, este partial si vina parintilor. Vina parintilor este ca nu au suficient de mult timp liber pe care sa il petreaca cu copii lor. Vina parintilor este ca sunt ocupati sa aduca bani in casa, in primul rand pentru impozite, intretinere, mancare si haine. Vina parintilor este aceea ca incearca sa compenseze lipsa lor din viata copiilor lor prin aceste „electronice”. Este vina parintilor atunci cand, obositi fiind sau dorind sa aibe cateva de luciditate sau liniste, prefera sa ii lase pe copii sa se joace cateva minute pe tablete in loc sa stea de vorba cu ei. Si este, intr-adevar vina parintilor atunci cand aceste cateva minute se transforma in cateva ore.
Ce vreau eu sa intelegi, draga parinte, este ca, copilul tau traieste in prezentul lui, nu in trecutul tau. Copilul tau nu mai iese sa bata mingea in fata blocului pentru ca nu mai are cu cine (singurii copii care ii mai vezi pe-afara sunt adolescentii care mai trag o tigara si vorbesc obscen pe la coltul blocului). Daca vrea sa faca sport se duce la sala sau iese in parc cu rolele sau bicicleta si, eventual, in weekend la ski la munte. Copilul tau nu mai are timp sa iasa in fata blocului pentru ca luni are lectii de engleza, marti de karate, miercuri de pictura, joi de dans si vineri de chitara. L-ai intrebat vredata daca chiar isi doreste sa faca toate aceste activitati sau prefera altceva si de ce? Te-ai intrebat vreodata daca nu cumva copilul tau face toate aceste activitati pentru ca TU vrei asta sau pentru ca TU nu le-ai avut cand erai copil sau pentru ca TU vrei sa compensezi cumva timpul pe care NU il petreci cu el?
Copilul tau are acces la un milion mai multe surse de informatie decat aveai tu. Copilul tau afla ceea ce doreste cu un singur click de mouse sau deget pe tableta. Nu are nevoie sa rasfoiasca DEX-ul de doua kilograme, ci il are instalat ca widget pe telefon. Nu are nevoie sa citeasca „Capra cu trei iezi” sa inteleaga ce este aceea o poveste horror, sunt destule carti, filme si poze online. Daca vrea sa invete cum se bate un cui sau cum se coase un anumit model are suficiente instructiuni pe Youtube sau alte site-uri.
Copilul tau este „bombardat” zilnic de informatii mult mai atragatoare decat cele la care ai avut acces tu la varsta lui, vizuale si audio. Un videoclip in care i se explica „cum merg lucrurile” va fi intotdeauna cu mult mai interesant decat o pagina de carte plina cu formule matematice care oricum, in cea mai mare parte, nu-i vor mai folosi prea mult timp si le va uita in cativa ani. Copilul tau invata altfel decat tine, ARE INCLINATII si ARE PREFERINTE pe care, din pacate, scoala romaneasca ramasa in aceeasi rigiditate de zeci de ani nu poate sa le hraneasca si sa le dezvolte. Le-ai avut si tu la vremea ta si inca le mai ai, dar ai „jucat la impuse”.
Trebuie sa incetam sa le mai impunem copiilor trecutul nostru si sa ii lasam sa isi construiasca viitorul lor. Poate noua ni se pare sumbru si un viitor „fara viitor”, dar ei si-l vor face singuri, indiferent de ce spunem si facem noi. Oricum, in acel viitor noi vom fi trecutul. Rolul nostru este sa ii invatam ce este etica, integritatea, ce sunt valorile, sa aibe discernamant si apoi sa ii incurajam si sa ii sprijinim isi gaseasca propriul lor ego, propria lor definitie.
Sincer, decât sa bata mingea ?i sa dea cu ea în ma?ini, decât sa urle pe afar? de parc? sunt uci?i, mai bine sa stea în casa. M-am saturat de plozimea din fata blocului, cu mame care îi educa urlând la ei de la geam sau stand în fund pe pre? ?i sp?rgând semin?e. M-am saturat sa aud alarma la ma?in? urlând ?i sa g?sesc zgârieturi. Mie cine îmi repara astea?