Baloane

Viata? Unii spun ca viata este ca ata sau ca atarna de un fir de ata. Eu insa vad viata ca un balon. Un balon care se tot umfla pana cand pocneste… Poate pare ciudat. Sau nu? Ia gandeste-te putin.

Ne place sa credem ca putem controla ce se intampla cu noi, ca suntem unici si ne facem singuri destinul. In schimb, nu suntem altceva decat niste baloane, de sapun sau cauciuc, umflate de o pompa sau de un pistol de platic cu rezervor de detergent… Ne umflam, crestem de la o bula marunta, plutim in aer printre alte baloane si la un moment dat ne spargem.

Cand te nasti este ca atunci cand incepi sa umfli un balon. Ai incercat vreodata sa umflii un balon cu gura? Daca da, atunci stii cat de greu este pana cand reusesti sa pui putin aer in el, astfel incat sa devina mai usor de umflat. Dupa care, totul merge mai usor. La fel si viata. Te chinui putin sa intri in ea (tu mai putin, mama mai mult), dar incet-incet te acomodezi.

Cu cat trec anii, balonul se umfla si mai tare cu toate exprientele si cunostintele acumulate. Fiecare experienta mai adauga ceva aer in balon. Fiecare trecere a timpului mai intinde putin membrana balonului. Cresa, gradinita, scoala primara, gimnaziu, liceu, facultate, loc(uri) de munca… Familie, prieteni, cunostinte, colegi de scoala, de servici… Clipe vesele, clipe triste, rasete, plansete, hohote de ras, urlete de plans, reusite, deceptii, … Balonul se umfla, uneori mai repede, alteori mai incet.

Nimeni nu stie practic cat de rezistenta este membrana, desi sunt destule cazuri de persoane longevive in lume. Ai ghinionul sa introduci niste gaz nociv in balon (sau boli), membrana se subtiaza mai repede si incep sa apara crapaturile. Mai adaugi si ceva stress, ce mananci, cand mananci, ce bei, cat bei, cum dormi, cat dormi, oboseala, suparari, rautati, invidie…. Incerci sa “lipesti” crapaturile cu bucurii, placeri, liniste, dragoste insa odata facute, nimic nu le mai poate drege. Raman ca niste cicatrici pe suprafata balonului pe unde incet-incet lichidul vital se scurge. Un balon peticit nu mai are aceeasi calitate ca unul nou si la un moment dat face POC. Membrana nu e facuta sa reziste vesnic. Mai devreme sau mai tarziu se va rupe si tot ceea ce era prins in ea se va dispersa… undeva…

Suntem cu totii doar niste baloane, purtate de vantul soartei. Sus, jos, stanga, dreapta, unii mai sus altii mai jos… Doar baloane plutind in vant…

Adauga comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.