Invatand din greselile altora

Era sfarsitul programului de munca si ma indreptam catre iesire cand, in usa rotativa a cladirii, am zarit un prieten din copilarie, fost coleg de gimnaziu cu care nu ma mai vazusem de mult timp. Normal, m-am oprit sa ii strang mana si sa il intreb cu ce ocazie vine pe la noi. S-a dovedit ca fusese chemat de departamentul de Resurse Umane sa semneze contractul de munca. In cateva saptamani avea sa imi devina coleg.

L-am asteptat sa termine si am mers impreuna la o bere. Discutia care a urmat a fost foarte interesanta, asa ca o sa incerc sa o povestesc cat mai fidel. Sper sa aveti rabdare sa o cititi pana la capat.

Eram foarte surprins de faptul ca prietenul (sa ii spunem Matei) aplicase pentru o pozitie la noi in companie si am incercat sa aflu mai multe detalii. Iar asta pentru ca stiam ca de cativa ani de zile Matei lucra in aceeasi firma cu Alin, un alt fost coleg de-al nostru de clasa si prieten si el de mic copil cu Matei. Cei doi fusesera un fel de “frati”: unde mergea unul era si celalalt, petreceau mult timp impreuna si toate nebuniile le faceau impreuna. Poate ca nici fratii nu se intelegeau atat de bine cum o faceau cei doi. De aceea, in momentul in care Alin a ajuns director la o companie l-a chemat si pe Matei sa lucreze cu el.

La randul lui Alin, inainte sa fie numit director, lucrase intr-o alta companie insa, dupa cativa ani de zile in care a indurat mizeriile sefului lui, se hotarase sa plece. Ii povestise lui Matei toate detaliile legate de ex-seful lui: cum se purta cu angajatii, cum era mielusel si lingau fata de superiori si multe alte evenimente si mizerii pe care fusese nevoit sa le suporte. Cand i s-a ivit ocazia sa plece sa lucreze pentru alta companie Alin nu a mai ezitat si a plecat. Dupa catva timp, avand nevoie de oameni de incredere pentru a pune firma pe picioare si stiindu-l pe Matei muncitor si saritor, l-a chemat sa il ajute.

Matei nu era neaparat dornic sa isi schimbe locul de munca, o ducea bine acolo unde era insa, de dragul vechii prietenii, a acceptat pozitia. S-a despartit cu greu de fostii lui colegi si de compania unde era foarte apreciat si unde avusese numai rezultate foarte bune.

Din pacate, alaturi de Alin lucrurile nu au fost deloc roz. Matei se astepta ca relatia dintre ei sa continue in aceeasi maniera cu ceea ce fusese intre ei in copilarie. Nu vedea deloc intre ei o relatie de tip ierarhica, sef-subaltern, ci una de colaborare. De fapt chiar asta ii promisese Alin cand l-a angajat. Dar, de la promisiune pana la fapte este drum lung, iar Matei a descoperit pe propria lui piele cat de mult se schimbase Alin. Practic, acesta ajunsese sa fie exact ceea ce detesta mai mult: avea acelasi comportament ca fostul lui sef, dur si nedrept cu subalternii, ascuns si lingusitor cu sefii, pasand munca la unii si la altii si barfindu-i pe unii fata de altii. Desi Matei isi facea munca constiincios si rezultatele erau pe masura Alin avea mereu ceva de comentat si de gasit nod in papura. Matei nu putea fi sigur niciodata ca isi va putea duce planurile zilnice la capat, deoarece intotdeauna i se schimbau prioritatile si apareau mereu alte cerinte mai importante, de multe ori contrarii. Iar cand aceste schimbari aveau efecte negative asupra rezultatelor, ghici a cui era vina.

Nu a indurat corvoada decat cateva luni. Practic, el nu avea nimic de pierdut. A aplicat pentru o pozitie in alta companie si a primit usor jobul datorita experientei lui si a nenumarate recomandari de la locul de munca anterior. Desi ar fi putut sa se intoarca acolo, a dorit sa incerce ceva nou, sa isi extinda cunostintele si expertiza. Interviurile au mers foarte bine si se pare ca viitorul lui manager era foarte incantat de el si dornic de a-l avea cat mai repede in echipa.

Azi a fost ziua in care venise sa semneze contractul. Ii parea rau pentru ca, in scurtul timp in care lucrase alaturi de Alin, nu reusise sa il trezeasca, sa “dezgroape” din el pe prietenul din copilarie, asa cum il stia. Ii parea rau pentru relatia de prietenie care a fost intre ei si de modul in care vechiul lui “frate” se schimbase. Oricat a incercat sa il faca sa vada lucrurile altfel, nu a reusit.

Din pacate, de multe ori, elevii tind sa se transforme in mentorii lor, pe principiul: am suferit si eu destul cand “am fost mic”, acum ca “sunt mare” o sa ii fac si eu pe altii sa sufere. Putin sunt cei care invata din greselile altora. In cazul nostru Matei merge mai departe. Experienta neplacuta din ultimul timp a fost pentru el doar o etapa din viata in care a mai avut ceva de invatat.

Adauga comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.