Dilema votului

Bai nene greu e cu alegerile acestea, greu de tot. Mai ales cand nu ai cu cine sa votezi.

Bine, daca esti din-aia vehementi care tin ori doar cu stanga sau doar cu dreapta, nu ai aceasta problema. Te duci frumos, iei stampila si o aplici cu cea mai mare mandrie pe candidatul preferat. Dar ce te faci cand nu il preferi pe niciunul?

Acum doua saptamani a fost mai simplu: erau 14. Tot gaseai tu unul cu care sa votezi, unul care credeai ca te reprezinta mai bine. De stanga, de dreapta, de centru stanga, de centru-centru-dreapta, de stanga-mprejur, macar puteai sa alegi pe unul dintre ei, chiar daca stiai 100% ca nu iese. Dar acum cand sunt doar doi si aproape ca nu-ti place de niciunul, ce alegi?

Atunci trebuie sa te gandesti in primul rand daca te mai duci la vot sau nu? Parca ai sta acasa, dar nu te lasa constiinta si gandul ca voteaza altul cu buletinul tau. Iar apoi, cand afli cifrele de la BEC despre prezenta la vot si vezi ca au fost destul de multi ca tine, o sa regreti ca nu l-ai ales pe celalalt (care nu a iesit) pentru ca si votul tau si al celorlalti absenti putea conta. Plus ca iti e rusine de oamenii aceia din Diaspora, prietenii tai care sunt plecati de mai mult timp, care stau la rand la ambasade sa voteze. Cum ai putea sa le spui la telefon sau retelele de socializare ca tu nu ai votat???

Asa ca te duci la vot si ai de ales: pui stampila pe unul sau pui stampila pe amandoi? Daca o pui pe amandoi, esti cam in aceeasi situatie cu cea in care nu te-ai dus la vot, doar ca nu mai poate (teoretic) nimeni sa-ti fure votul. Oricum nu ai influentat cu nimic alegerile. Si ajungi sa ai iar mustrari de constiinta daca iese „celalalt”.

Daca „ai sange in vine” si iti asumi responsabilitatea, pana la urma tot ajungi sa votezi cu unul dintre ei. Esti intr-adevar in situatia in care ajungi sa votezi pe unul pentru ca nu-l vrei pe celalalt, pentru ca incerci sa alegi „raul mai mic in detrimentul raului mai mare” (ca tot e la moda fraza asta). Si pentru ca ti se pare tie ca cel pe care NU il alegi este o solutie mai rea decat cel pe care il alegi. Rationamentul ne impinge intotdeauna, in astfel de situatii, sa minimalizam raul ce se poate intampla, in loc sa sustinem o idee pana la capat.

Dilema aceasta o avem la fiecare 4-5 ani, atunci cand trebuie sa alegem un partid sau un candidat la presedentie. Si aproape de fiecare data ajungem sa ii votam pe unii nu pentru ca ii vrem cu adevarat sa ne conduca, ci pentru ca ceilalti „stim noi” ca sunt mai rai. Ne uitam la dezbateri si ne bucuram ori de cate ori candidatul „preferat” il domina pe celalalt si ne intristam cand celalalt „sterge pe jos” cu el. Suntem dezamagiti cand cei cu care credem ca vrem sa votam dau rateuri-uri si ne enervam cand ceilalti sunt mai bine pregatiti.

Oricare ar fi insa alegerea pe care o facem, ca stam acasa sau ca mergem la vot, nu avem niciodata pe deplin incredere ca vreunul dintre candidati va face ceea ce promite. Niciunul dintre candidati nu a venit sa prezinte solutii INAINTE de alegeri, sa spuna CUM va rezolva anumite probleme care promite ca le va rezolva DUPA alegeri si CARE va fi impactul.

„Vom reduce somajul si vom face locuri de munca”. Cum? Care va fi impactul? Atragem investitii? Unde atragem mai multi investitori, in ce sectoare? Ii scoatem la pensie pe cei peste 40 de ani?  Daca avem mai multi pensionari, cum vor fi pensiile? Cine le sustine?

„Vom mari pensiile.” Cum? Care va fi impactul? De unde luam bani? Taxe mai multe? Datorii mai multe la UE? Taiem de la investitii si infrastructura?

Si exemplele pot continua.

Daca aceste solutii ar fi scrise DETALIAT in programa fiecarui candidat, am putea sa luam cu totii o decizie corecta si sa nu ne mai simtim „cu musca pe caciula” ca (poate) nu am ales candidatul care trebuia.

Poate ca au fost si cazuri in care unii au dat solutii inainte sa ajunga la putere, dar de multe ori nu s-au tinut de cuvant sau ce „au dat cu o mana au luat cu amandoua”.

Din pacate votul care il dam la fiecare 4-5 ani este doar o semnatura in alb.

dilema votului

PS: Multumesc lui Dan pentru observatie. Am amestecat atributiile presedintelui cu cele ale parlamentarilor.  Asta pentru ca am scris despre voturile date la 4-5 ani, adica si la Prlamentare si la Presedinte (poate ar fi fost OK sa fac o separare).

Ideea este ca prefer sa aleg un presedinte sau parlamentar care are solutii pentru problemele tarii, indiferent daca intra sau nu in atributiile lui si dovedeasca inainte de a fi ales ca este cu capul pe umeri si nu sa fie votat doar pe promisiuni.

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.