Continuare Partea a 5-a
ULTIMA INTREBARE
(The Last Question – 1956)
Isaac Asimov
Stelele si galaxiile murira si se stinsera, iar spatiul se întuneca, dupa zece trilioane de ani de secatuire a energiilor.
Unul câte unul, Omul se contopi cu AC, fiecare corp material pierzându-si identitatea mentala într-o modalitate care, cumva, nu însemna o pierdere, ci un câstig.
Ultima minte a Omului se opri înainte de fuziune, privind un spatiu care nu mai continea
decât resturile ultimei stele negre si o materie incredibil de rarefiata, agitata aleatoriu de
ramasitele caldurii ce cobora, asimptotic, spre zero absolut.
– AC, întreba Omul, acesta este sfârsitul? Haosul acesta nu poate fi inversat, pentru a recrea Universul? N-ar fi cu putinta?
AC raspunse: DATELE CONTINUA SA FIE INSUFICIENTE PENTRU UN RASPUNS
CORECT.
Ultima minte a Omului se contopi si doar AC exista – iar asta în hiperspatiu.
