La cererea unei cititoare, sa completam postarile legate de etimologia judetelor si a resedintelor de judet cu Ilfov si Bucuresti.
Judetul Ilfov sau, cum era cunoscut pe vremea lui Ceausescu, Sectorul Agricol Ilfov, este judetul care inconjoara Municipiul Bucuresti, fiind cel mai mic judet din Romania, situat in Campia Romana.
Prima atestare documentara a fost facuta in anul 1482, intr-o diploma a principelui Tarii Romanesti, Basarab cel Tanar. Numele provine din slavo-romana, Elhov, prin combinarea cuvintelor ielha = arin si turcitul ova = vale, desemnand practic regiunea de-alungul vaii raului Ilfov, „valea cu arini„.
Zona s-a dezvoltat mai ales datorita faptului ca inconjoara Bucurestiul, si a densei retele de drumuri dinspre Europa (din Transilvania pe valea Teleajenului, Prahovei si Dambovitei) catre Asia Mica, precum si dinspre Balta Brailei catre Oltenia.
In 1981, statutul de judet este desfiintat, devenind astfel cunoscut, impreuna cu Bucurestiul, ca Sectorul Agricol Ilfov, insa redevine judet, printr-un decret, in 1996.
Principalele localitati din judetul Ilfov sunt: Bragadiru, Buftea, Magurele, Otopeni, Pantelimon, Popesti-Leordeni si Voluntari.
Despre etimologia Bucurestiului s-au formulat mai multe ipoteze, cea mai cunoscuta fiind cea a ciobanului Bucur:
La jumatatea secolului al XVII-lea calatorul oriental Evliya Çelebi nota în memoriile sale ca numele resedintei de scaun a Tarii Românesti se trage de la acel fiu al lui Gebel-ul Himme din tribul Beni-Kureis, anume Ebu-Karis, de aici Bukris – Bucuresti. În 1781, I.Fr. Sulzer – calator elvetian în tara noastra, considera ca numele vine de la „bucuria, bucuros, a bucura”. Trei decenii mai tarziu, într-o carte tiparita la Viena, se consemna ca denumirea se trage de la padurile de fag ce se numesc „Bukovie”. Istoricul Adrian Majuru aminteste ca în limba albaneza „bukureshti” înseamna „frumos este”. Prima mentiune scrisa despre Bucur ca întemeietor, figureaza în însemnarile consulului Angliei la Bucuresti, Wilkinson, publicate în 1820 la Londra.
Domnitorii fanarioti nu au luat în seama legenda lui Bucur, ci au tradus toponimul prin Hilariopolis, ceea ce, în limba greaca, înseamna „Orasul Veseliei”.
sursa, Wikipedia
Exista si o teorie referitoare la o „Cetate a Dambovitei” (1370), contrazisa insa de arheologi care au demonstrat ca zona nu era locuita la acea vreme. Prima atestare documentara a fost facuta in 1459, de catre Vlad Tepes, prin care intareste o mosie a unor boieri. Orasul devine locuinta de vara preferata de domnitorul (impreuna cu Targoviste), fiind vazuta ca una dintre cele mai puternice cetati din Tara Romaneasca. Devine cetate de scaun in 1465, in timpul lui Radu cel Frumos. In 1476 este atacat de Stefan cel Mare, initial aliat al lui Tepes insa devenit dusman datorita aliantei lui Vlad Tepes cu sasii si secuii din Transilvania.
Azilul politic acordat de Mathias Corvin lui Petru Aron a tensionat si mai mult relatiile dintre Moldova, pe de-o parte, Ungaria si aliata sa Tara Româneasca, pe de alta parte. Acest lucru apare ca evident din întelegerea încheiata la 1 octombrie 1460 de sasii si secuii din Transilvania cu Vlad Tepes. În baza întelegerii, cele „sapte plus doua scaune ale sasilor, de asemenea si orasul Brasov cu Tara Bârsei si orasul Sibiu” împreuna cu secuii se angajau sa-i acorde domnului Tarii Românesti „un ajutor de patru mii de oameni înarmati” în cazul unui atac survenit „din partea turcilor sau al Tarii Moldovei”. Documentul, un act diplomatic oficial, confirma fa? dubii, dupa parerea nostra, instaurarea, înca din aceasta perioada, a starii de razboi între Moldova, pe de-o parte, Tara Româneasca si Ungaria, pe de alta.
sursa, Historia
Bucurestiul a devenit capitala tarii abia in 1862, an in care se formeaza primul guvern unic al Principatelor Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti, si, respectiv primul parlament al Romaniei.
Daca doriti sa aflati mai multe despre Bucuresti, va recomand documentarele video ale celor de la Historia.
