Continuare Partea a 2-a
ULTIMA INTREBARE
(The Last Question – 1956)
Isaac Asimov
VJ-23X de Lameth privi în adâncurile întunecate ale hartii galactice tridimensionale la scara mica si spuse:
– Ma întreb daca nu cumva e ridicol sa fim atât de preocupati de aceasta problema…
MQ-17J de Nicron clatina din cap.
– Nu cred. Stii bine ca, la actuala rata a expansiunii, galaxia se va popula în cinci ani.
Amândoi pareau a avea în jur de douazeci de ani, erau înalti si cu corpuri perfecte.
– Cu toate acestea, zise VJ-23X, ezit sa înaintez Consiliului Galactic un raport pesimist.
– Eu nici nu ma gândesc la alt tip de raport. Pune-i nitel în miscare. Trebuie sa-i punem în
miscare.
VJ-23X suspina.
– Spatiul este infinit. O suta de miliarde de galaxii asteapta sa fie colonizate. Mai multe chiar!
– O suta de miliarde nu este un numar infinit si, cu trecerea timpului, devine tot mai putin
infinit. Gândeste-te! Acum douazeci de mii de ani, omenirea a solutionat problema utilizarii
energiei stelare, iar peste numai câteva secole a devenit posibila calatoria interstelara. Omenirea a avut nevoie de un milion de ani ca sa populeze o planeta micuta, iar apoi doar de cincisprezece mii de ani ca sa populeze restul galaxiei. Actualmente, populatia se dubleaza la fiecare zece ani…
– Pentru asta, il întrerupse VJ-23X, putem multumi imortalitatii.
– Perfect. Imortalitatea exista si trebuie luata în seama. Recunosc ca ea are si partea aceasta mai putin convenabila. Galactic AC ne-a rezolvat multe probleme dar, stopând îmbatrânirea si desfiintând moartea, a distrus toate celelalte solutii pe care le gasise.
– Presupun, totusi, ca n-ai dori sa renunti la viata.
– Câtusi de putin, o lasa mai moale MQ-17J. Nu înca. Nu sunt îndeajuns de batrân. Tu câti
ani ai?
– Doua sute douazeci si trei. Dar tu?
– N-am ajuns nici la doua sute. Sa revenim însa la ideea mea. Populatia se dubleaza la
fiecare zece ani. Dupa ce vom umple galaxia aceasta, urmatoarea va fi populata în zece ani. Înca zece ani si vom fi populat alte doua. Peste un deceniu – patru. Într-o suta de ani, vom fi populat o mie de galaxii. Într-o mie de ani, un milion de galaxii. În zece mii de ani, întregul Univers cunoscut. Ce se va întâmpla dupa aceea?
– O problema secundara, spuse VJ-23X, este cea a transportului. Ma întreb câte unitati
energetice solare vor fi necesare pentru a deplasa galaxii de indivizi dintr-o galaxie în urmatoarea?– O întrebare foarte pertinenta. Deja, omenirea consuma anual doua unitati energetice solare.
– lar majoritatea energiei respective este pur si simplu irosita. La urma urmelor, propria
noastra galaxie emite anual o mie de unitati energetice solare, dintre care noi utilizam doar doua.
– De acord, însa chiar si cu o eficienta de suta la suta, nu facem altceva decât sa amanâm
inevitabilul. Necesarul nostru energetic creste în progresie geometrica – chiar mai rapid decât populatia. Vom epuiza energia înainte de a ramâne fara galaxii colonizabile. E o problema interesanta. O problema foarte interesanta.
– Va trebui sa construim stele noi, din gazul interstelar.
– Sau din caldura disipata? întreba ironic MQ-17J.
– Poate ca exista o modalitate de inversare a entropiei. Ar trebui sa-I întrebam pe Galactic
AC.
VJ-23X nu vorbise cu toata seriozitatea, dar MQ-17J îsi scoase din buzunar contactorul AC
si-I aseza pe masa.
– Sunt gata sa-ntreb, spuse el. Este ceva cu care rasa umana va trebui sa se confrunte într-o
buna zi.Privi încruntat micutul contactor AC. Era un cubulet cu latura de trei centimetri, conectat prin hiperspatiu cu marele Galactic AC, care slujea întreaga omenire. Contactorul însusi facea parte din Galactic AC.
MQ-17J ramase câteva clipe pe gânduri, întrebându-se daca într-o buna zi a vietii sale
nemuritoare avea sa-I poata vedea Galactic AC. Acesta era de-a dreptul o planeta, una micuta, o plasa de raze de forta ce tineau materia, în interiorul careia fluxuri de submezoni înlocuisera primitivele valve moleculare. În ciuda functionarii sale subeterice, Galactic AC avea un diametru de peste trei sute de metri.– Poate entropia sa fie inversata? întreba brusc MO-17J în contactor.
VJ-23X îl privi surprins.
– Auzi… de fapt, n-am vrut cu adevarat sa-ntrebi asta.
– De ce nu?
– Amândoi stim ca entropia nu poate fi inversata. Nu poti sa recladesti un copac ars din fumul si cenusa ramase.
– Aveti copaci pe planeta ta?
Raspunsul lui Galactic AC ii facu sa tresara si sa pastreze tacere. Vocea se auzi subtire si
melodioasa din contactor: DATE INSUFICIENTE PENTRU UN RASPUNS CORECT.
– Ai vazut? facu VJ-23X.
Ca atare, cei doi revenira la problema raportului pe care trebuiau sa-I prezinte Consiliului
Galactic.
