Dieta?

Slabitul e la moda in utimul timp. E plin netul de retete, de diete si de sfaturi despre cum sa slabesti. Orice „vedeta” de televiziune a urmat o dieta si o recomanda pe toate posturile TV si in toate articolele de pe retelele de socializare. Si pe langa asta mai merg si pe la sala, cu noaptea in cap.

Nu stiu cum se face dar parca, brusc, toata lumea se ingrasa. Toti dau vina pe hormoni, pe alcool, pe dulciuri, pe mici si cefe de porc la gratar si toate acestea sunt legate de lipsa de miscare. Zilnic apar nutritionisti, doctori si mai stiu eu ce experti in slabit. Si toti au retele lor care „sigur” au succes si sunt adoptate de vedete si de fanii lor.

Si toti se intreaba cum puteau oamenii sa fie slabi pe vemuri. Cum de bunicii nostri nu aveau burta si suncile nu le atarnau peste pantaloni?

As fi rautacios daca spun ca erau slabi pentru ca nu aveau ce manca, pentru ca, cel putin la oras, cu totii aveau un taran la tara care le umplea plasele cu de-ale gurii, ca sa nu mai zic de relatii pe la alimentarele, unde se vindea carnea inainte sa apara in galantare. Cu totii bagam in noi carne de porc de la garnita, in untura si afumata, pentru a rezista peste iarna. Si cu toate astea eram slabi.

Cei care au trait vremurile acelea sau au rude care le-au trait, stiu ca taranii nostri nu mancau prea multa carne. Fasole, cartofi si alte legume erau la ordinea zilei. Nu prea se consuma paine, pentru ca era pe cartela, si mai toata lumea avea pe masa mamaliga si turta. O vita avea aproape oricine de la tara, si, in consecinta, laptele si iaurtul nu lipseau de la mesele zilnice.

Ce lipsea era insa carnea. Bunicii nostri nu tineau animalele neaparat pentru a le manca, ci pentru a le vinde. Taranii vindeau porci si gaini pe faina, ulei si altele care nu le puteau produce. E drept, taiau cate o pasare si pentru ei, insa, de cele mai multe ori, doar la vreo sarbatoare. Iar porcul era crescut pentru a fi taiat de Craciun, urmand sa fie consumat de-alungul iernii. De fapt cei mai multi cresteau doi porci: unul pentru mancare, iar celalalt pentru targ, ca sa mai faca rost de bani pentru a cumpara una-alta pentru casa.

Pe langa acestea, munca era la ordinea zilei. Lasand la o parte boierii si orasenii care nu depuneau prea mult efort fizic, taranii nostri munceau de dimineata pana seara, in curte sau gradina. Cum ar zice nutritionistii nostri actuali, ardeau calorii sau „faceau fitness”.

Comparand asta cu ce vedem azi, exista o discrepanta de la cer la pamant. Daca va uitati in cosurile de cumparaturi ale clientilor din super/hiper market-uri, o sa fiti surprinsi cata „carnaraie” vedeti: pulpe, mici, piept, mici, cefe, mici, carnati, mici, ciolane, mici, salamuri, mici, sunci si mici si cate si mai cate. Micii sa traiasca. Cosurile sunt pline cu carne crescuta „ecologic”, dar care are ingredientele de pe lista incepand numai cu „E” si este plina de saruri si de apa.  In afara de asta, romanii au tot timpul ceva de sarbatorit, asa ca fac gratare: de 1 Mai, weekend-uri la padure, in fata blocului sau pe balcon… gratarele sa traiasca si fabrica de mici sa nu dea faliment. A, mai pun si o ciuperca si o vanata pe gratar, dar daca te uiti la aspectul fizic al gurmanzilor iti dai seama ca legumele sunt doar de decor.

Toate aceste proteine sunt apoi stinse cu bidoane de bere si vin, iar onorat bucatarul isi pune fundul in masina si se duce acasa, unde isi face siesta in pat sau butoneaza telecomanda televizorului de pe canapea.

In conditiile acestea, cum sa nu te ingrasi? Cum sa nu ajungi sa iti cumperi haine din ce in ce mai largi? Si vizitele la doctor incep sa fie din ce in ce mai dese, iar medicamentele sunt apoi luate zilnic si abonamentele la sala se inmultesc (o mare parte insa fiind mofturi, in trend cu moda).

Complicatiile acestea ni le facem noi singuri. Bagam in noi ca spartii, pentru ca apoi sa suferim. Mancam toate porcariile pentru ca nu avem timp si nici nu facem miscare sa consumam caloriile. Suntem intr-o continua alerta, cu transportul, cu munca, si nu mai avem timp de noi. Mancam pe apucate si consumam hrana imbogatita chimic, bagam fast food-uri si sucuri acidulate. Si apoi ne trezim ca mai dam o gaura la curea si trecem de al L la XL sau XXL. Toate acestea ca sa … ce?

Nu vreau sa ascult nici sfatul unor doctori radicali care sugereaza retete bazate numai pe proteine (corpul uman are nevoie de vitamine din fructe si legume!), dar nici cu extremistii vegetarieni nu prea vreau sa am de a face. Vreau sa imi aduc aminte despre cum era cand eram adolescent sau pre-adolescent si mergeam la bunica, unde mancam exact cat imi trebuia si apoi munceam toata ziua, fara sa am grija numarului de calorii consumate.

Insa, din pacate, este destul de greu acum pentru ca si eu, ca marea majoritate, suferim de ceva: lipsa de timp. Asta este adevarata boala a noastra si de aici se trag toate ponoasele.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.