Nu am mai ras de mult atat de bine citind o stire. Pe masura ce o citeam ma bufnea rasul si mai tare.  Se pare ca Patriarhia a dispus inceperea unei anchete in toata tara, pentru a inventaria moastele din biserici. Se pare ca foarte multi enoriasi si-au luat teapa rugandu-se la „Sf. Tractorist” sau „Sf. Brancardier” crezand ca e cine stie ce sfant.

Stiu, probabil pentru biserica este o problema destul de serioasa, iar pentru enoriasi la fel. Insa imi vin in minte tot felul de idei nastrusnice despre cum va decurge aceasta inventariere. Mi se pare haioasa ideea in sine de certificat de autenticitate: ” Acesta este intr-adevar Sfantul X daca pe femurul stang prezinta o zgarietura de 10 cm”.

Ce se intampla daca arunca un sfant adevarat, pentru care nu au un certificat de origine? Ce se intampla daca nu sunt siguri daca un sfant chiar e sfant? Il trimit in Grecia pentru mai multe referinte si se intoarce sfant? O idee de afaceri buna ar fi acum emiterea de certificate de autenticitate false. Emiterea de certificate false functioneaza in toate domeniile, de ce sa nu mearga si aici.

Mai mult, se pare ca Patriarhia va scoate si un catalog al moastelor. Oare va fi anual? Mai moare cineva, mai devine sfant, il adaugam in catalog. Inchipuiti-va cum ar suna: „Tendintele toamna-iarna pentru moaste 2014″. Sau reclame pentru turismul ecumenic: ” Tu ce moaste vrei sa vizitezi anul aceste? Vino sa consulti catalogul moastelor 2014 si vom alege impreuna cele mai bune moaste pentru tine”

La finalul zilei ajungem la concluzia ca preotii sunt niste oameni de afaceri foarte buni si ca poate nu ar trebui ocoliti pentru posturile de management. Eu cred ca s-ar descurca de minune.

Stirea completa aici.