Sunt sigura ca ati auzit cel putin odata intrebarea: „Unde te vezi peste 5 ani?” intr-unul dintre interviurile voastre. Intrebarea prin care potentialul viitor angajator vroia sa verifice capacitatea voastra de planificare. Din experientele prin care am trecut in ultimii 5 ani am ajuns la concluzia ca mai bine nu iti faci planuri batute in cuie pentru mai mult de 6 luni-maxim un an. Pentru ca vine viata si le da peste cap, oricat de in detaliu le-ai fi planificat tu si oricate planuri B ai fi avut.

De ce zic asta? Pentru inceput, as vrea sa va anunt ca m-am mutat in UK cu jobul. Da, sunt unul dintre milioanele de romani care au invadat UK, LOL. Cum s-a intamplat? Cred ca am fost norocoasa, pentru ca nu cautam zi si noapte job in afara ci mai mult sporadic. Eram pe sistemul daca e sa pice ceva, bine. Si a picat. Am fost pescuita de pe LinkedIn de un recruiter si am mai pus si conditii: nu plec fara jumatatea mea, ori ne gasesti amandurora ceva ori te pup papa. Probabil vroiam sa ma asigur ca nu ne va gasi ceva niciodata, nu in acelasi timp si in acelasi oras. Dar ne-a gasit. Mai mult, ne-a gasit la aceasi companie. Si a trebuit sa plecam, parca era prea mare oportunitatea ca sa nu profitam de ea. Daca am fi refuzat ar fi fost unul din acele regrete vesnice: „si daca plecam, cum ar fi fost?” Ei lasa ca vedem acum. Suntem de 2 saptamani in UK si supravietuim cu succes.

Stau si ma gandesc la realitatea mea de acum 5 ani si la cum as fi raspuns la celebra intrebare: „Unde te vezi peste 5 ani?”. In mod sigur nu as fi zis ca la un job in UK. Stau si ma gandesc la tot ceea ce s-a intamplat in ultimii 5 ani, cu bune si rele. Existau niste ganduri de dezertare dar nu erau asa serioase. Sa nu devenim insa prea emotionali. Una peste alta e bine, cel putin pentru moment.

In concluzie, de acum incolo, o sa auziti intamplari englezesti pe jumatatea mea de blog. Nu stiu pentru cat timp, pentru ca nu mi-am propus nici sa ma intorc dar nici sa raman definitiv aici. Mircea cel Batran o sa ne tina in continuare la curent cu realitatea romaneasca, in direct, de la fata locului.