Angajati si angajatori

Atunci cand o companie privata are nevoie de oameni in anumite pozitii, cauta sa angajeze ce este mai bun pe piata muncii. Candidatii selectati sunt dintre cei care, cel putin la prima vedere, au experienta necesara pentru a prelua pozitia respectiva. Sunt mai multe etape de interviu prin care se doreste selectarea candidatului cel mai potrivit.

Cum insa nu intotdeauna interviurile sunt suficiente, urmeaza o perioada de proba de 1, 3 sau 6 luni, timp in care, daca angajatul se dovedeste a fi exact ceea ce dorea compania, i se ofera de cele mai multe ori un contract pe o perioada nelimitata. Periodic se face evaluarea rezultatelor si a performantei si, daca apar probleme, se incearca rezolvarea lor, prin instruiri sau prin repartizarea angajatului pe alte pozitii. De foarte putine ori candidatii selectati sunt dati afara, de cele mai multe ori angajatul fiind cel care pleaca, din diverse motive: salariu, compania nu mai poate sa-i ofere o crestere din punct de vedere profesional, nu exista o pozitie corespunzatoare nivelului la care a ajuns sau chiar din motive personale.

Vorbim aici de companii mari, de obicei multinationale, cele care pentru a-si asigura un loc indelungat in topul industriei, nu umbla cu mizerii.

Companiile de stat au, teoretic, aceleasi etape de angajare. Si ele cauta ce este mai bun pe piata insa, datorita faptului ca nu platesc la fel de bine ca cele private, ajung sa angajeze de multe ori oameni care nu sunt intotdeauna bine pregatiti si nu stau prea mult in acel loc. Pe langa acestea, este binecunoscuta angajarea pe pile, relatii, legaturi familiale, spaga si alte metode neconventionale.

Partidele politice sunt de acelasi gen cu companiile de stat. Recrutarile se fac pe baza de … inscriere in partid si aproape oricine poate deveni membru. Printre acestia, de multe ori sunt alesi oameni care au o anumita experienta profesionala, oameni considerati experti intr-un domeniu sau altul, oameni de care partidul are nevoie pentru a creste si pentru a-si atrage masa electorala, votantii.

Problema spinoasa este atunci cand un partid ajunge la putere, ajunge sa aibe un loc important in Parlament si ajunge, prin oamenii sai, sa ia decizii importante pentru tara. Multi dintre cei care ocupau functii importante in partid sunt, in momentul in care ajung parlamentari, de cele mai multe ori niste habarnisti. Oameni care sunt pusi sa voteze in functie de cum le spune partidul sau care o fac dupa cum s-au trezit dimineata. Experti in medicina sunt pusi sa voteze legi care tin de drept, oameni cu o buna pregatire in agricultura sunt pusi sa voteze legi care tin de medicina. Si exemplele pot continua. Sunt oameni pusi sa ia decizii in domenii care nu ii privesc, domenii in care nu au nicio expertiza. Oameni care cred ca daca au condus un satuc pot sa conduca o tara.

Si ajungem astfel la voturi date pe alte criterii, decat cele de expertiza. Ajungem sa avem parlamentari care voteaza asa pentru ca le impune partidul lor, nu pentru ca ar intelege legea care se voteaza si implicatiile care le pot avea voturile lor. Ajungem sa avem parlamentari care pun mai presus interesul lor decat cel al tarii, care cauta, votand o lege, sa beneficieze doar ei si tagma lor, fara sa le pese ca pentru restul de 99% din populatie aceste voturi vor aduce numai dezastre. Ajungem sa avem parlamentari care voteaza pentru a-si asigura in loc, un mandat, in alegerile viitoare.

Cine face evaluarea performantelor pentru acestia? Populatia este in primul rand cea care o face, atunci cand merge la vot pentru alte alegeri parlamentare. Insa discernamantul celor care voteaza se bazeaza de cele mai multe ori pe carisma politicianului, pe partidul din care face parte si pe ideea de a “nu iesi celalalt la putere, cel pe care il dispretuiesc” precum si pe “de cat sa iasa ala, mai bine iese asta”. Si ajungem astfel sa punem la putere oameni care nu au nicio legatura cu rolul si responsabilitatile care trebuie sa le indeplineasca.

Cand vine vorba despre tara noastra si binele nostru, votul pe baza principiului “nu-mi place ala, nu-l votez” nu ar trebui sa se aplice. Daca omul respectiv este pregatit profesional, are initiativa si se potriveste pozitiei respective, faptul ca mie imi place sau nu nu trebuie sa conteze. Pentru ca el are pregatirea necesara sa ia deciziile potrivite pentru tara, nu pentru mine, ca individ. In orice companie, fie ea privata sau de stat, exista oameni care “nu plac”, dar care sunt buni profesionisti si datorita lor compania merge, are profit si se dezvolta. Pentru ca ei stiu sa-si faca meseria, indiferent daca femeii de servici sau portarului nu-i place de el. De cele mai multe ori luam astfel de decizii in functie de perceptii si mesaje care ni le transmit altii (lui Gica nu-i place de Ion, mie imi place de Gica, asadar nici mie nu-mi place de Ion). Si de cele mai multe ori ne dam seama ca am fost indusi in eroare si ca omul respectiv chiar stie sa-si faca treaba, iar guralivii care ne-au incantat la inceput, sunt de fapt doar niste guralivi.

Intr-o companie privata, atunci cand toti trebuie sa trecem prin evaluari de performanta, cand stim ca ziua de maine depinde de ceea ce fac azi, aceste preferinte trec de cele mai multe ori pe locul doi. Pentru ca la sfarsitul zilei, compania trebuie sa mearga, altfel sunt data afara. De ceea ce fac eu depinde bunastarea companiei si a celorlalti angajati. Si, daca eu sunt genul care doar dau din gura si nu fac nimic, mascandu-mi astfel neputinta, poate mai gasesc una-doua companii care sa ma angajeze, dar asta nu va merge prea mult, pentru ca recomandarile vor inceta sa mai apara.

Din pacate, nu acelasi principiu se aplica si la stat. Nici in companiile de stat si nici in Parlament. Votul de incredere care il dam “alesilor” nostri este pe 4 ani sau chiar mai mult. Mergem pana la capat cu aceiasi parlamentari, timp de 4 ani (rar mai dispare cate unul), desi este clar dupa cateva luni ca mai mult de jumatate nu au nicio treaba cu ce trebuie sa faca. Au fost promovati de partidele lor prin propaganda si… atat. Am fost facuti sa credem ca oamenii aceia chiar sunt profesionisti, bazati doar pe ceea ce spun mai-marii partidelor lor.

Romanul are o vorba: “pestele de la cap se impute”. Cam asa merg treburile si cu partidele politice, cu companiile de stat sau private. Daca seful tau are un caracter infect, este mincinos si urmareste doar beneficiile lui, fara sa-i pese de angajati, cel mai probabil cei pe care ii angajeaza sunt de aceeasi speta. Principiul functioneaza si de jos in sus: daca intr-o firma marea majoritate a angajatilor sunt neprofesionisti, este foarte probabil ca cel care ii conduce sa fie la fel ca ei. Iar rezultatele sunt, cu timpul, dezastruoase.

Oameni buni! Daca va pasa de voi si de cel de langa voi, daca vreti sa traiti decent si civilizat, daca vreti ca tara aceasta sa nu mai depinda de cei din afara si valorile sa fie recunoscute, ganditi-va atunci cand mergeti la vot. Ganditi-va daca cel caruia ii acordati increderea voastra o merita. Luati masuri atunci cand descoperiti ca ati fost inselati. Traim intr-o republica (res publica, in latina, insemnand lucru public, unde suveranitatea este detinuta de popor, iar puterea executiva este exercitata de cei alesi de popor) democrata si nu o oligarhie. Nu ii alegem sa se imbogateasca ei, ci sa reprezinte interesele noastre. Ganditi-va la Romania ca si cum ar fi firma, compania voastra. Nu ati vrea sa aveti doar oameni profesionisti, care sa creasca compania, nu sa o scufunde? Votul vostru este (inca) benevol, nu obligatoriu.

Da, modifica legi, cum au facut-o si acum, in ceea ce priveste pragul electoral si prezenta la vot, tocmai pentru ca increderea populatiei in clasa politica este din ce in ce mai mica. Lasati prostiile cu “nu votezi, nu vorbesti!”. Este un slogan facut tot de niste guralivi. Daca nu poti sa-ti dai cu parerea la vot, asta nu inseamna ca nu poti sa-ti dai cu parerea dupa ce vezi rezultatele celor alesi. Nu inseamna ca, daca cei care conduc nu isi fac treaba, nu trebuie inlocuiti cu altii care ar putea sa o faca, chiar daca tu personal nu stii cu cine.

Nu va obliga nimeni sa “angajati” la putere pe unii, in dauna celorlalti. Ganditi-va ca sunt, inca, functionari publici, deci practic platiti de fiecare dintre voi, “angajatorul”. Daca vrem ca lucrurile sa mearga, ne trebuie profesionisti, nu habarnisi si parveniti. Iar alegerea celor care ne vor reprezenta interesele, precum si puterea de a-i schimba, este la noi.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.