
Sa ramanem tot in Anglia, unde, in Leyton (Londra) exact in ziua de Craciun in 1975, era infiintata una dintre cele mai de succes si longevive formatii din istoria heavy metal: Iron Maiden.
In acea zi de sarbatoare, basistul Steve Harris pune bazele formatiei alaturi de Paul Day (voce), Terry Rance (chitara), Dave Sullivan (chitara) si Ron Matthews (baterie). Numele l-au luat de la un celebru instrument de tortura din perioada medievala.
Formatia castiga notorietate pe plan local insa casele de discuri, desi impresionate de sunetul lor, le sugereaza sa cante punk pentru a inregistra un album cu ele. Totusi in 1978 formatia reuseste sa inregistreze un EP, „The Soundhouse Tapes„, care contine piesele Iron Maiden, Invasion si Prowler, iar in 1979 semneaza un contract cu casa de discuri EMI.
In 1980 apare primul lor album de studio, „Iron Maiden” si se naste si mascota oficiala, craniul Eddie the Head. Lansarea este urmata de primul turneu britanic, avand un mare succes la festivalul de rock de la Reading, urmat de un concert in care canta in deschidere la Kiss.
Primul album de mare succes, care le-a permis sa faca un turneu european in postura de „cap de afis” a fost „The Killers”, aparut in 1981. Formula de atunci a formatiei ii avea in componenta pe Adrian Smith si Dave Murray la chitare. Turneul european este urmat de unul in Japonia si de deschiderea in turneul american al celor de la Judas Priest.
1982 aduce doua evenimente importante: este co-optat ca vocalist Bruce Dickinson si apare albumul „The Number of the Beast”, cu piesele de referinta Run to the Hills, The Number of the Beast si The Prisoner.
In 1983 bateristul Nicko McBrain devine membru al formatiei, definitivand astfel formula care avea sa le aduca cele mai mari succese: Bruce Dickinson (voce), Steve Harris (bass), Adrian Smith (chitara), Dave Murray (chitara) si Nicko McBrain (tobe). Urmeaza, asadar, o perioada in care formatia lanseaza albumele „Peace of Mind” (1983) si „Powerslave” (1984) si participa la numeroase concerte ca „Monsters of Rock” sau festivalul din Rio, aparand pe afis alaturi de nume importante ale rockului din acea perioada, in urma acestor concerte aparand albumul „Live After Death”, in 1985.
In 1986 apare albumul „Somewhere in Time” urmat apoi in 1988 de „Seventh Son of a Seventh Son”, formatia introducand in linia melodica si sintetizatoare, fapt ce insa pare a ii nemultumi pe fani. Anii ce urmeaza sunt marcati de plecarea lui Adrian Smith, pentru a urma un proiect personal, dar si de zvonurile despre plecarea lui Dickinson, insa formatia se regrupeaza si lanseaza doua albume de succes: „No Prayer For the Dying” (1990) si „Fear of the Dark” (1992), si editeaza, in 1993 a doua albume live, „A Real Live One” si „A Real Dead One”.
Zvonurile se adeveresc, insa, iar Dickinson paraseste formatia, locul sau fiind luat de Blaze Bayley, fost membru al formatiei Wolfsbane, vocalist cu care Iron Maiden a scos doua albume: „The X Factor” (1985) si „Virtual XI” (1988). Desi nu sunau rau, cele doua albume nu au reusit sa impresioneze prea mult, iar Bayley nu a convins publicul, multi gandindu-se cu nostalgie la perioada lui Dickinson.
In 1999 formatia revine la vechea formula, dupa intoarcerea lui Bruce, dar si dupa revenirea lui Adrian Smith, iar succesul nu a asteptat prea mult sa apara atunci cand au lansat „Brave New World” (2000), disc a carui linie melodica aduce aminte de „vremurile bune” ale formatiei. Turneul mondial care a urmat s-a incheiat cu concertul de la Rock in Rio, in Brazilia.
Lansarea celui de-al treisprezecelea album de studio, „Dance of Death”, in 2003, este urmata de cativa ani de concerte internationale. In 2006 apare un nou album de studio, „A Matter of Life and Death”, album ce a ajuns printre primele 10 in Billboard 200 si a primit premiul de Albumul Anului.
In 2007 formatia pleaca in turneul „Somewhere Back in Time World Tour”, in urma caruia apare albumul „Somewhere Back in Time”.
Dupa 2010 formatia lanseaza albumele „The Final Fronteer” (2010), compilatia de piese din perioada 1990-2000, sub numele de „From Fear to Eternity” si „En Vivo!”, album bazat pe filmarile dintr-un concert in Chile, iar in 2012 pleaca in turneul international „Made in England World Tour”.
Cand vorbesti despre Iron Maiden, este foarte greu sa enumeri intreaga colectie de premii si nominalizari primite de-alungul celor peste 30 de ani de existenta a formatiei. Albumele lor au primit titlul de Cel Mai Bun al Anului, au fost nominalizati ca Formatia Anului, au intrat in RockWalk of Fame, au primit titlul pentru Cea mai buna performanta live, Cel mai bun DVD, Cel mai bun video si multe altele.
- Steve Harris – bass (1975–prezent), clape (1998–prezent)
- Dave Murray – chitara (1976–1977, 1978–prezent)
- Adrian Smith – chitara (1980–1990, 1999–prezent)
- Bruce Dickinson – vocal (1981–1993, 1999–prezent)
- Nicko McBrain – Tobe (1982–prezent)
- Janick Gers – chitara (1990–prezent)