Si nu, nu zic eu asta. Tot prietenul Cesar este „de vina” pentru afirmatia din titlu. Continui seria postarilor dedicate cainilor si a modului de relationare cu ei. 

Citatele din cartea lui Cesar le voi evidentia cu verde, comentariile mele ca de obicei cu negru. Sa incepem deci. ” Cainele este in primul rand animal, apoi specie, apoi rasa si in cele din urma un nume. Adesea oamenii fac greseala de a crede ca lucrurile stau invers, incepand cu numele cainelui si evitand sa-l identifice dupa esenta lui, ca animal. In psihologia canina, in primul rand si inainte de toate cainele este un animal. Nu este un om. Cand ne raportam la cainii nostri, mai ales cand incercam sa corectam un comportament nedorit, este important sa ne gandim la el ca la un animal (mamifer) apoi ca la o specie (caine), apoi ca la o anumita rasa (ciobanesc german, husky si asa mai departe) cu anumite caracteristici si competente, si in ultimul rand si cel mai putin important, la numele lui(personalitate). Pentru a avea un caine fericit si echilibrat, trebuie respectate aceste caracteristici- in aceasta ordine”.

Se revine la problema pe care am enuntat-o anterior si anume umanizarea cainelui in detrimentul nevoilor lui.

„Animalele sunt instinctuale. Nu sunt rationale sau spirituale. Nevoile lor principale sunt adapostul, hrana, apa si imperecherea. Deci, cand ma gandesc la un caine, ma gandesc la el in felul in care o face un caine. Pe primul loc, inainte de toate, sunt nevoile esentiale. Satisfacerea acestor nevoi este cel mai puternic factor motivational in viata unui caine”.

Deci cainele tau nu va fi suparat pentru ca nu i-ai facut tort de ziua lui sau pentru ca s-a stricat jucaria preferata. Cainele tau se va supara daca nu primeste mancare, daca nu e dus la pipi, daca nu are apa. Asta il intristeaza si nu faptul ca ai tipat la el.

„Toti cainii au nevoie sa aiba un rol in haita. Au nevoie de o sarcina. Pot fi aparatori, vanatori sau cautatori. Odata ce ai inteles care sunt nevoile instinctuale ale speciei, vei incepe sa intelegi frustrarea cainilor cand sunt scosi la plimbare cateva strazi in jurul casei, de cateva ori pe saptamana. Frustrarea este innascuta si, ca sa compenseze, dezvolta probleme de comportament”.

Cei care v-ati mai uitat pe la emisiunile lui Cesar ati vazut probabil ca, de multe ori, sursa problemelor de comportament era lipsa de miscare. Catelul era apoi alergat vreo 30 de minute pe o banda si gata, devenea un catel linistit. Explicatia era simpla, logica si de bun simt. Cainele avea foarte multa energie pe care nu o consuma si atunci dezvolta diferite comportamente cretine. Cainele ar trebui alergat serios timp de 30 de minute zilnic, de preferat prin joculete adaptate rasei sau rolului pe care vrem sa il atribuim ( vanator, aparatori sau cautatori).  Mangaiatul in excess nu ii va face prea mult bine.

Voi continua.