In ultima saptamana toata media a fost invadata de informatii despre Rosia Montana. Informatii care ar fi trebuit sa circule liber de mult mai mult timp abia acum au fost „dezgropate”.

A trebuit sa treaca 14 ani de cand cei de la GR (Gabriel Resources) au venit in Romania cu gandul de a extrage aurul si argintul din muntii nostri pentru ca noi sa avem acces la informatii. GR-ul a venit pe tacute, si-au construit campania media pe baza locurilor de munca noi oferite minerilor si oamenilor din zona si … cam atat.

Recunosc, am fost unul dintre cei care au fost de acord cu exploatarea. Am lucrat direct cu cativa oameni de la RMGC si am ascultat povestile lor. Am crezut ca in urma acestui proiect oamenii din zona si Romania intreaga va avea beneficii. Mi-ma zis, ca multi dintre noi, ca, daca noi nu suntem in stare sa exploatam resursele tarii este bine ca vin altii sa ne ajute, luandu-si, bineinteles si ei partea.

Si m-am inselat. Recunosc acest lucru. M-am inselat pentru ca, la fel ca multi dintre noi, am fost indus in eroare de lipsa de informatii. Ce stiam la cel moment? O companie canadiana vine sa investeasca in Romania, extrage aurul si argintul din muntii nostri, Romania va primi o parte din el sub forma de bani, vor fi create locuri de munca si, desi vor fi folosite cianuri,  dupa un numar de X ani mediul va fi refacut, tot datorita companiei canadiene, care si-a luat angajamentul acesta. Si noi vom creste iarasi oi si vaci pe muntii nostri si oamenii vor fi din nou fericiti.

Da, stiu ca acum pare aberant si chiar prostesc, dar in momentul acela, acum 10 ani de zile, atat puteai sa deduci din informatiile publicate. Totul era roz. Noi castigam, ei castigau. Toata lumea era fericita.

A trebuit insa  sa treaca 14 ani pentru a afla adevaratele dedesubturi din acest proiect. Si daca nu ar fi fost cele cateva zeci de mii de oameni care au iesit in strada, nu cred ca am fi aflat nici acum, poate, care este de fapt interesul asupra zonei si care sunt pericolele legate de acest proiect.

Acum, privind proiectul dintr-o alta perspectiva, detinand mai multe informatii (nu doar cele furnizate de GR), situatia este complet schimbata. Acum, daca ma intreaba cineva, ii pot spune ca tot profitul din lume nu va inlocui ceea ce putem pierde cu aceasta exploatare. Nicio promisiune de refacere a mediului sau de construirea de baraje de super-siguranta nu ma va mai face sa-mi schimb parerea si sa accept derularea proiectului si a exploatarii.

Si asta din mai multe motive.

Unul dintre ele este faptul ca nu am incredere in politicienii din Romania, usor de corupt si de manevrat din tara dar si din afara. Despre asta am scris.

Insa, cel mai important este: suntem noi in stare sa ne asumam responsabilitatea fata de noi si de copii nostri, fata de generatiile viitoare, a unui proiect ca acesta? Suntem noi in stare sa acceptam un proiect unde cea mai mica greseala, eroare sau chiar intamplare poate avea efecte devastatoare asupra mediului? Chiar nu vrem sa invatam din experienta neplacuta a altor state care au permis exploatarea cu cianuri?

De ce trebuie sa topim muntii pentru a scoate aurul? Exista alte metode pentru asta. De ce trebuie sa facem un crater de cativa kilometri si un lac de toxine, tinut doar de un baraj pentru a nu se deversa si a produce o catastrofa de mediu? Cum ne vom gandi peste cativa ani la Rosia Montana, dupa ce toate resursele au fost supte si cand vom vedea imensitatea de groapa ramasa in urma? Aici au fost candva 4 munti si niste sate? Privelistea va fi deprimanta.

Chiar nu avem alte resurse si trebuie sa acceptam acest proiect? Aduce el atat de multe beneficii? Nu. Nu ne vor face mai bogati. Ne vor ajunge „pe o masea”, tinand cont de experienta noastra de a arunca banii pe terasa si a nu-i aloca in sectoarele care pot aduce profit sau acolo unde trebuie. Vor ajunge, cel mai probabil, tot in buzunarele celor care au sustinut proiectul sau care sug de la bugetul de stat anual miliarde.

Oamenii de la Rosia Montana nu vor profita. Poate lor, acum, vrajiti de promisiunile politicienilor nostri si a celor de la RMGC, li se pare ca au prins pe cineva de un picior si „s-au scos”. Pentru cat timp? 10-15-20 ani? Si dupa aceea? Cand exploatarea se va termina, ce vor face? Ce vor face copii lor? Vor merge la pescuit cu barca pe lacul de cianuri? Vor emigra cu totii in Italia si Spania? In mod sigur nu vor mai putea locui intr-o zona atat de poluata. Vor sa riste totul pentru o chestiune de moment? Nu merita! Tot aurul din lume nu valoreaza cat viata!

Sper ca politicienii nostri vor avea acea coloana vertebrala si macar acum, in ultimul ceas vor stopa acest proiect care, desi pare imbietor, va creea in timp numai probleme. Sper ca vor vedea acum dedesubturile lui, ca vor tine cont de ceea ce spun specialistii din Romania si din intreaga lume. Sper ca vor pleca urechea la „prostimea” care i-a ales sa ii reprezinte. Sper ca isi vor asuma votul negativ dat derularii proiectului, cu constiinta curata ca au facut ceea ce trebuie facut. Sper ca vor folosi informatiile, care acum sunt publice, in interesul Romaniei, nu al altor state.

Sper. Aproape o tara intreaga spera.