Impasul Rosia Montana

Este evident ca cele mai citite, publicate, vizualizate sau discutate subiecte din ultima luna au fost cele in jurul maidanezilor si proiectului de la Rosia Montana.

Daca cu maidanezii m-am mai linistit ieri, dupa ce CCR a validat legea eutanasierii ca fiind constitutionala

(nu am putut sa nu ma abtin sa rad cand l-am vazut pe Vadim in strada cu striga in stilul caracteristic ca este”cea mai mare crima impotriva umanitatii”), discutiile despre Rosia Montana continua. Si, asteptam cuminti (sau nu) sa vedem ce decid “alesii”.

In tot “razboiul” acesta cu RMGC, Guvern, Presedinte, Prim Ministru, manifestanti, ONG-uri, specialisti, oameni de cultura si multi altii, ce m-a surprins cel mai tare a fost reactia foarte inceata a celor de la RMGC si a autoritatilor. Ma asteptam ca si “contraofensiva” impotriva manifestantilor sa apara mult mai devreme.

De ce acest lucru? Hai sa speculam putin.

Cel mai probabil ca cei de la RMGC au asteptat mai intai reactia “alesilor” nostri. Sau mai bine zis a celor cu care au incheiat in ultimii ani relatii stranse. O donatie ici, o sponsorizare colo, o excursie-doua pentru documentare, in total cateva milioane de dolari “depusi” in anumite conturi sau, poate, buzunare. Pe langa acestea, cateva spoturi publicitare in care sa arati cat de greu o duc oamenii de acolo si cat de bine le vei face tu atunci cand deschizi exploatarea si creezi niste locuri de munca, cati bani vor fi investiti, cati bani/aur va lua Romania de pe urma exploatarii, toate acestea sunt foarte potrivite pentru a sensibiliza populatia care nu-si bate capul prea mult si nu pune intrebari incomode.

Cum insa in tara asta mai sunt si oameni cu capul pe umeri, era de asteptat sa apara si cei care sa nu se multumeasca doar cu “prezentarea produsului”, ci sa doreasca sa afle si “cum functioneaza si din ce e facut”. Si au iesit la iveala mai multe detalii despre dedesubturile afacerii, despre anvergura proiectului si ce inseamna el pentru mediu, despre ce inseamna o exploatare cu cianuri.

Si asa au aparut manifestantii care cu stoicism au iesit in strada in fiecare seara, iar politicienii nostri, care pana atunci au stat la cald fara sa zica “mâc”, s-au trezit putin luati la rost de prietenii lor canadieni. Iar mesajul a fost, probabil unul de genul: “faceti ceva, altfel, daca ne ducem la fund, va ingropam si pe voi”.

In plina debusolada si inca ne-spalati pe ochi dupa somnul de frumusete de pe scaunele Parlamentului, ai nostri au inceput sa dea din colt in colt. Unii s-au dezmeticit mai repede, altii mai greu, altii inca mai vorbesc in somn.

Prima reactie a fost sa vada ce fac manifestantii. Au mizat probabil pe faptul ca vor izbucni incidente, la fel ca la alte evenimente de acelasi gen. Si atunci ar fi fost usor sa spui ca de fapt in strada sunt niste “huligani” care nu au niciun alt scop decat acela de a genera o stare de conflict nationala. Insa, din pacate pentru ei, s-au inselat. Jandarmeria nu a mai avut deloc de lucru si nu s-a mai lasat cu bataie.

Urmatoarea reactie a fost mormaie niste declaratii, care mai de care mai ambigue sau contradictorii si care denota total lipsa de informare. Si pentru un Prim Ministru este jenant. Nu stiu daca nu cumva Iliescu l-a confundat pe Ponta cu Geoana, cand i-a zis acestuia din urma “prostanacul”. Si toate acestea au creat, daca mai era cazul, o stare de “credibilitate zero” fata de clasa politica.

In situatia de fata, mass-media pare insa ceva mai rezervata decat era acum ceva timp, nestiind parca cui sa ii ia partea. Ziare, televiziuni, radio: nimic nou. Cum televiziunile au fost intotdeauna pro sau contra, poti sa fii sigur ca la cele pro-Basescu sunt invitati cei pro-exploatare, iar la cele anti-Basescu sunt invitati cei anti-exploatare. Deja este monoton sa vezi aceiasi politicieni si specialisti care spun in fiecare seara acelasi lucru.

In toata poza asta, la un moment dat au aparut diverse reportaje si declaratii in presa internationala: reportaje despre alte exploatari cu ceanuri, ce au insemnat si inseamna ele pentru mediu, discutii pe tema riscurilor care ni le asumam daca vom da drumul la exploatare. Accesul la retelele de socializare, viteza de distribuire a informatiei, ne-credibilitatea media, in mare parte condusa de personaje cu anumite interese, toate acestea au “lucrat” impotriva politicienilor si a proiectului.

Ca sa fie debusolada parlamentarilor si mai mare, in peisaj au aparut parlamentarii europeni care au inceput sa le-o mai dea peste nas cu dovezi clare fata de minciunicile spuse de ai nostri pinochiosi (vedeti cazul cu doamna europarlamentar din Finlanda vs. Ponta). Si, mesajul din partea Uniunii Europene este clar: “Suntem cu ochii pe voi. Sunteti dispusi sa va asumati toate riscurile pentru a aproba un astfel de proiect?“

N-as vrea sa fiu in locul parlamentarilor sau al presedintelui acum, insa nu pot sa nu zic ca o merita. E clar ca sunt prinsi intre ciocan si nicovala, intre canadieni si RMGC pe de o parte si intre manifestanti si Parlamentul European (si probabil si alte organism internationale), pe de alta parte. Si ei trebuie sa ia o decizie: merg pe mana canadienilor si ascund in continuare, sub pres, mizeriile din spatele acestui contract, cu toate riscurile legate de exploatarea cu cianuri sau merg pe mana romanilor si isi asuma mizeriile facute, cu tot riscul de a fi date la iveala?

Ramane de vazut. Eu sper, ca si pana acum, ca se va gasi o solutie (fara cianuri pentru noi, pentru romani. Desi…Dar mai bine sa nu cobesc.

Adauga comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.