Voi continua seria de postari despre comportamentul cainilor din perspectiva dresorului Cesar Millan. Este important sa realizam care sunt cele mai frecvente greseli pe care le facem in relatia cu animalul nostru de companie si mai ales cum sa le corectam pe viitor.

” Ceea ce nu reusim sa intelegem este ca o solutie care ar fi utila pentru un om este total gresita pentru rezolvarea problemelor cainelui. De exemplu, cand un om vede un caine speriat sau agitat in primul rand il va mangaia si apoi va incerca sa linisteasca animalul speriat. Aceasta actiune poate duce la rezultatul opus calmarii cainelui si il poate face sa nu se simta mai in siguranta. Mangaierea si afectiunea pot de fapt sa consolideze comportamentul negativ al cainelui, pentru ca il recompenseaza. Problema se poate agrava deoarece in felul acesta a fost incurajat un comportament instabil.” „Ca sa intelegem cainii trebuie sa ne amintim ca sunt fiiinte instinctuale. Nu gandesc asa cum gandim noi, iar emotiile lor nu sunt la fel cu ale noastre.”

De multe ori asociem animalul nostru de companie cu un copil. Daca un copil este speriat sigur va vrea sa fie luat in brate si sa fie mangaiat. Daca la copil functioneaza si se va linisti, la caini nu merge. Catelul vede mangaierea ca pe o recompensa si stim cu totii ca ei adora recompensele. Rezultatul? Catelul va avea comportamentul care noua ne displace tot mai des,  pentru ca stie ca la final va fi recompensat.

Una dintre cele mai mari greseli pe care o facem in relatia noastra cu cainele,  este umanizarea lui. Redau mai jos extrasul legat de umanizare, din cartea „Ghidul cainelui fericit”  a lui Cesar:

„Umanizarea cainelui ii poate tulbura echilibru si il poate face sa aiba, in timp, probleme de comportament. Oamenii isi umanizeaza cainii in nenumarate feluri, dar urmatoarele obiceiuri proaste sunt cele mai frecvente:

1.  Faptul de a permite cainelui sa se comporte ca un om (adica sa manance la masa, sa doarma in pat cu omul, etc)

2. Atribuirea de sentimente si emotii umane actiunilor, limbajului corporal sau expresiei faciale ale cainelui.

3. Imbracarea cainilor in costume care nu au scopuri de protejare sau identificare.

4. Faptul de a te astepta ca un caine sa priceapa si sa interpreteze limbajul uman.

5. Rezolvarea problemelor cainilor cu solutii viabile pentru oameni( adica linistirea unui caine anxios sau intampinarea entuziasta a unui caine foarte agitat).”

Nu zic ca este usor sa renuntam la vechiul nostru comportament. Nu este, o simt pe pielea mea. Si eu cand o vad speriata pe Nati de la artificii, primul instinct este sa o iau in brate, desi observ ca nu o linisteste deloc.  Insa ma straduiesc sa imi schimb comportamentul.  Scopul este sa imi vad catelul fericit si nu sa cresc un copil care nu vorbeste. Astept si parerile voastre!