Campanie pentru Rosia Montana

N-am fost aseara la Universitate, nici la Victoriei sau in alte locuri unde lumea a manifestat impotriva proiectului de la Rosia Montana. Nu am fost in Bucuresti si nici nu stiu daca m-as fi dus, chiar daca eram. Singura data cand am iesit in strada a fost atunci cand eram in facultate. Atunci, impreuna cu studentii din multe centre universitare, am iesit sa manifestam impotriva incalcarii unor drepturi ale noastre. Si am iesit degeaba.

Nu ies nu pentru ca nu vreau, ci pentru ca, din diverse motive nu pot. Stiu, poate este singura si ultima metoda de a obtine dreptate in tara asta, insa fiecare are prioritatile lui la un moment dat. Si apreciez gestul acelor cateva zeci de mii de romani care au avut timp sa iasa in strada si pentru mine.

Pentru ca, chiar daca nu am iesit in strada, asta nu inseamna ca sunt de acord cu faptul ca guvernul a demarat proiectul de lege privind exploatarea de la Rosia Montana.  Nu poti fi de acord cu un astfel de proiect chiar daca ar fi condus de statul roman, daramite cand este interesul altora la mijloc.

Si stiti de ce? Pentru ca, oricate promisiuni ar face, oricat ar scrie negru pe alb ca totul va fi sub control si ca zona va fi refacuta dupa cei 10 (?) ani de exploatare, nu am incredere in nimeni: nici in ai nostri si nici in ai lor.

Zilnic sunt sute, daca nu mii sau milioane de cazuri de abuzuri si depasiri voite ale clauzelor din contract. Se vad cu ochiul liber, la coltul strazii, unde cladiri de sticla, fier si beton sunt inaltate in detrimentul celor de patrimoniu, care sunt demolate cu sau fara aprobarile primariilor. Se vad cu ochiul liber in raurile poluate pana peste masura, de catre combinate, fabrici (ce a mai ramas din ele), ferme si alti producatori, care deverseaza deseurile, desi au drept de functionare doar cu asumarea unor reguli si masuri anti-poluare. Pentru ca merge. Pentru ca profitul obtinut este mult mai mare decat daunele care trebuie platite, legile nu sunt clare, scapari exista, iar procesele cu statul dureaza ani si ani. Si exemplele pot continua.

Doar gandindu-ma ca un munte, care este sit arheologic, are o fauna si flora deosebita va disparea pentru ca niste unii, nici macar romani,  vor sa profite de bogatiile solului, nu pot sa accept un astfel de proiect. Nu pot sa-mi imaginez ca locul lui va fi luat de un lac de noroi si reziduuri. Chiar daca se promite ca zona va fi refacuta dupa un anumit timp. Au fost zeci de cazuri pe vremea comunistilor, cand sate intregi au fost stramutate pentru crearea de lacuri de acumulare sau alte proiecte de interes national. Dar niciunul atat de periculos pentru oameni si mediu cum promite sa fie acesta. Nu pot sa fiu de acord ca o zona care ar avea un potential turistic si rural imens (sunt destule exemple in Transilvania) va fi schimbata complet in cativa ani, devenind o crima impotriva vietii.

In al doilea rand, tinand cont ca nu am incredere in capacitatea guvernantilor si a politicienilor nostri de a vedea interesele tarii si poporului roman si nu a lor personala, nu pot sa am incredere intr-un astfel de contract. Un guvern care „face disparut” un contract pagubos pentru o autostrada, nu prezinta incredere. Un guvern condus de o majoritate care a avut ca si punct pe lista de promisiuni electorale lupta impotriva aprobarii exploatarii de la Rosia Montana si care se schimba brusc cand ajunge la putere, nu prezinta incredere. Si exemplele pot continua si aici.

In al treilea rand, clauzele din contract nu sunt deloc clare si faptul ca exploatatorii (parca asa se numesc, nu?) nu fac publice conditiile si obiectul ridica multe alte semne de intrebare. Pentru ca, tinand cont de faptul ca guvernul nostru este expert in a semna contracte paguboase, orice clauza din acest contract este, pentru mine, de la inceput nefavorabila intereselor Romaniei si ale romanilor. Ma astept ca dupa inceperea exploatarii sa apara niste nereguli deja acoperite de contractul „secret”. Iar canadienii sa ni-l fluture pe la nas pentru ca l-am semnat.

Pentru a nu stiu cata oara ni se arunca in fata avantajul crearii locurilor de munca. Hai sa semnam orice contract pentru ca va face posibila angajarea a 1-2 mii de oameni. Brusc, saracia de acolo va inceta sa existe si toti se vor trezi angajati. Hai sa fim seriosi. La tehnologia de astazi si tinand cont de ce specialisti este nevoie pentru o asemenea exploatare, nu va angaja nimeni 1-2000 de tarani din zona sa dea cu sapa dupa aur sau sa separe mineralele cu sita. Daca vor fi 500 de angajati din partea locului mare minune.

Si pot sa ma gandesc la multe alte motive pentru care sa nu fiu de acord cu un asemenea contract.

Stiu ca cei de la RMGC au rabdare. Am avut tangenta cu ei acum cativa ani, cand au venit in Romania. Totul este meticulos calculat. Investitiile facute acum in campanii publicitare, cumpararea de terenuri in zona si alte instumente de acelasi gen sunt zero pe langa profitul care, probabil, estimeaza ca-l vor avea. Nu conteaza ca proiectul nu a fost aprobat pana acum. Pentru cat se estimeaza ca vor scoate din muntele nostru, asteptarea merita. Si vor astepta pana cand se va gasi acel guvern incompetent si corupt care sa aprobe un proiect ca cel de la Rosia Montana.

Sa-l fi gasit? Sper ca nu. Sper sa le vina mintea macar acum, in ceasul din urma. Altfel, numarul celor care sunt acum in strada sa va inmulti mai intai cu 10 si apoi, poate, cu 100. Si atunci probabil vom alege o noua clasa politica sa ne conduca, dar sa stopam proiectul deja demarat si raul facut nu va mai fi chiar usor.

1 thought on “Campanie pentru Rosia Montana”

  1. Sunt de acord cu faptul ca este un proiect pagubos si ca nu avem nicio siguranta ca isi vor respecta clauzele contractuale. Faptul ca este o zona foarte frumoasa pentru care nu se face nimic nu mi se pare un argument bun. Sunt foarte multe zone turisitice, care au la fel de mult de oferit sau mai mult, care sunt ignorate. Totdeauna ne pasa de ceva atunci cand realizam ca va fi distrus. Pana la faza cu exploatarea nu a iesit nimeni in strada sa militeze pentru includerea Rosiei montane in patrimoniul unesco si alte treburi de gen. Daca nu se aproba exploatarea zona va ramane oricum la fel de moarta cum este si acum.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.