Prietenie

Nu stiu daca ati remarcat, dar in momentul in care doi copii se intalnesc, la un loc de joaca sau in orice alta imprejurare, ceea ce, inevitabil, zice unul dintre ei este: „Vrei sa fii prietenul/a mea?”.

Sunt sigur ca marea majoritate dintre noi, la o anumita varsta, asa ne-am inceput prieteniile. La bloc/casa cu copii din cartier cu are jucam de-a v-ati ascunselea, pietrele, fotbal sau orice alt joc, initial am folosit aceeasi replica.

Si pentru copii este suficient. Ei percep prietenia ca o „legatura” care pentru acea situatie, pentru acel moment, ii leaga pe amandoi. Chiar daca dupa jumatate de ora parintii lor pleaca in directii diferite, pentru jumatatea aceea de ora copii au fost prieteni. S-au jucat, s-au certat, dar au fost prieteni.

Mai tarziu, prietenia vine tacit. Cresti, cunosti mai multi copii datorita gradinitei si scolii, si cea mai mare parte a colegilor devin prietenii tai. Dar pe ei nu-i mai intrebi. Sunt prieteni „implicit”. Cel putin o parte din ei. Sunt prieteni care ti-i alegi datorita faptului ca raspund pozitiv semnalelor tale. Adica le plac acelasi masinute/papusi ca si tie, le plac aceeasi eroi de desene animate ca si tie, au cam aceleasi preferinte ca si tine, cu unele diferente. La varsta aceea divergentele sunt minime si se rezolva de la sine. Nu conteaza ca Superman e mai tare decat Spiderman sau ca Cenusareasa e mai frumoasa decat Barbie.

Insa, cu cat inaintam in varsta, ideea de prietenie incepe sa se … dilueze. De fapt incepe sa adune din ce in ce mai multe conditii. Ceea ce in copilarie lega prietenia si era in cea mai mare parte sentimentul, ceva venit din interior, incepe acum sa fie inlocuit de logic, de gandire si de conjunctura in care se afla prietenul. Deja in acest moment au aparut responsabilitatile. Prietenul judeca prietenia intr-un alt sistem de valori. Nu mai conteaza intotdeauna ce simti pentru cel aproape tie, ci sunt multe alte variabile care au contributia in ecuatia prieteniei.

Si in aceste conditii, ideea de prietenie se schimba. Ideea aceea de a crede in cineva neconditionat, de a „sari in foc” pentru celalalt se schimba si ea (poate fi, eventual, reintalnita in casatorie). Pentru ca apar responsabilitatile. Fiecare dintre prieteni are, la randul lui, lucruri si persoane care depind de el. Iar in momentul acela fiecare incepe sa proritizeze si sa creeze un sistem de valori. Sistem care, nu este acelasi pentru fiecare dintre prieteni.

Casatoria, copii si viata de familie este un astfel de sistem. Daca, pana la casatorie erai capabil sa sari in foc pentru celalalt, sa te bagi in mijlocul unui scandal, dupa ce te casatoresti si apar copii, decizia care o iei nu este de cele mai multe ori in favoarea prietenului. Si asta pentru ca prioritatile tale sunt schimbate. Importanta s-a schimbat. Desi prietenul este important, familia este mult mai importanta.

Si in acel moment, prietenia fata de prietenul tau este foarte probabil sa se stinga, incet-incet.

Dar asta numai daca prietenul tau nu are acelasi sistem de valori, nou. Daca exista acelasi sistem, daca prietenul are la randul lui familie,  va intelege ce anume s-a schimbat in modul tau de a prioritiza, pentru ca el, la randul lui, va face la fel ca tine.

Cand esti copil cercul tau de prieteni este restrans la cateva persoane. Dar ai suficienta prietenie sa imparti si cu altii, noi. Gandirea si modul tau de a reactiona nu este constrans de responsabilitati. Sentimentul de prietenie fata de fiecare dintre ceilalti este mult mai puternic. Cu cat te maturizezi, sentimentul de prietenie incepe sa fie cumva diminuat de anumite constrangeri. Nu mai imparti prietenia cu oricine, ai devenit selectiv, in functie de prioritatile tale.

Stiu ca pare stupid, dar este ca si cum prietenia ta s-a terminat sau a devenit limitata dintr-o data. Si esti atent cu cine imparti acele ultime farame din ea. Si impartirea o faci cu frica de a nu fi deceptionat sau de a nu fi gasit, cu adevarat, un prieten in celalalt. Daca atunci cand erai copil o faceai neconditionat, acum esti extrem de precaut. Ca si cum ai dramui fiecare farama. Cunosti persoane noi, dar nu ajungi sa-i stii ca pe niste prieteni. Va simtiti bine impreuna, faceti diverse activitati. Dar ii consideri parteneri, nu prieteni. Partener, cei care impart ceva impreuna, pentru un scop comun, conditionat, nu neconditionat, asa cum este prietenia.

Insa, este foarte posibil ca printre acesti parteneri sa identifici o parte din noii prieteni.

Prietenia este un sentiment curat. Este un sentiment puternic in copilarie, un sentiment cu care, poate, cu greu te mai intalnesti cand esti adult. Si pentru ca este un sentiment, atunci cand logica si prioritizarea apar „in poza”, sentimentul capata alta nuanta. Emisfera stanga a creierului ia locul celei drepte.

Tu, cititorule, gandeste-te pentru cateva minute. Care iti sunt prietenii? Care sunt cei pe care cu adevarat poti sa-i mai numesti prieteni? Gandeste-te care iti sunt adevaratii prieteni si cei care iti sunt prieteni doar de conjunctura. Pe cine poti suna la ora 12 noaptea, daca ai nevoie?

1 Comment

  1. Da, eu am o alta opinie… copii exerseaza prietenia cu oricine au ocazia si in orice imprejurare, este un exercitiu – care poate dura jumatate de ora (cat stai in parc) sau o saptamana (cat esti cu parintii in concediu)… au astfel ocazia sa experimenteze si sa traiasca toata paleta de situatii placute si neplacute asociate prieteniei. Cum ai spus si tu, au timp sa se certe, dar au timp sa se si impace, invata ca sunt „prieteni” de toate felurile… prieteni care te ajuta, prieteni cu care poti sa imparti, dar si prieteni care acapareaza toate jucariile, prieteni care propun schimburi dezavantajoase… si raman cu totii „prieteni”
    Excluderea apare mai tarziu, cand incepem sa aplicam judecati de valoare
    Situatiile sunt diverse, se poate scrie o carte…. dar eu cred ca in final, dupa o calatorie sinuoasa, o sa ajunngem inapoi la intelepciunea copiilor si o sa reusim sa fim prieteni cu toti cunoscutii… forma suprema de rafinament a spiritului fiind „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”
    Intrebarea la care l-as invita eu pe cititor este…. Cat de departe esti de target? Continui sa-ti cantaresti cu grija prietenii dupa masura asteptarilor tale? Sau ii poti aprecia pe fiecare, dupa masura putiintei sale…

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.