Kalimera, Hellas (2)

(continuare din episodul anterior)

Kastoria este un oras situat in nordul Greciei, pe malul lacului Orestiada. Un oras micut si cochet, unde marea majoritate a turistilor vin pentru hainele de blana, produse in cele cateva zeci de fabrici din localitate.

De fapt cea mai mare parte a economiei zonei este detinuta de industria blanurilor. Este foarte probabil ca numele orasului sa fie dat de castorii europeni (kastori in limba greaca). Din pacate acum nu mai exista niciun astfel de animalut in zona, fiind exterminati. Cele mai vandute haine sunt cele din blanuri de nurca, materia prima fiind tranzactionata la bursa de blanuri, iar provenienta lor este in cea mai mare parte ruseasca.

Dupa un mic dejun copios, in Kastoria am luat primul contact cu mancarea greceasca, servind un gyros la un restaurant local.

Parasind Kastoria, ne-am continuat drumul catre sudul Greciei catre tinta noastra din acea zi: Atena, portul Pireu. Drumul a decurs ca si in prima zi, in marea lui majoritate pe autostrada.

Initial am vrut sa mergem pe cel mai scurt drum catre Atena, sa ne oprim sa vizitam manastirile de la Meteora, in apropierea localitatii Kalabaka, si facand un mic ocol la Delfi, pentru a vedea teatrul. Tinand cont, insa, ca aveam de parcurs inca aproximativ 600 de kilometri, am decis sa mergem cat mai mult pe autostrada, ruta noastra fiind Kozani-Larissa-Lamia-Atena-Pireas. A fost un drum putin mai lung, dar foarte frumos, trecand peste lacul artificial Ladon (sau Techniti Limni Ladona cum i se spune in limba greaca) si apoi lasand in urma, catre nord, muntele Olimp, cu varful lui acoperit de nori.

Dupa Larissa drumul merge de-alungul coastei Mediteranei, trecand pe langa Termopile, unde regele Spartei, Leonidas a reusit sa tina in loc pentru cateva zile impresionanta armata a regelui Persiei, Xerxes.

Peisajul a devenit din ce in ce mai sterp. Foarte multe stanci, pietre, sol rosu. Din loc in loc mai vedeam cate un lan de cereale sau o livada de maslini. In schimb, destul de multe campuri cu panouri solare. Ce-i drept, tinand cont ca soarele este destul de puternic si cade aproape perpendicular, e si pacat ca grecii sa nu se foloseasca de acest avantaj.

Drumul spre Atena a fost destul de liber, cu multe puncte de plata a taxei de autostrada (intre Salonic si Atena sunt 7 sau 8 astfel de puncte si se platesc in total cam 16 EUR). Cu cat ne apropiam de Atena a devenit mai aglomerat, iar cand am intrat in oras a devenit de-a dreptul infernal. In afara de faptul ca se circula cam fara prea multe reguli, motocicletele si scuterele care vin din toate directiile si trec de pe o banda pe alta fara sa semnalizeze, te naucesc. In conditiile in care stai cu ochii ba pe GPS, ba te uiti in oglinzile retrovizoare, pe timp de noapte, dupa ce ai condus aproape 600 de kilometri, cand am ajuns la hotel eram ametit.

Zona in care am stat, foarte aproape de punctul de plecare a feriboturilor, n-as putea spune ca e foarte placuta. Lume de toate felurile si natiile, strazi inguste si cladiri de 5-6 etaje, cojite sau daramate, mizerie. caldura destul de mare. Dar, pentru o noapte a fost OK. Hotelul, Faros 2, a fost curatel.

Am facut o vizita in port, sa vedem exact de unde vom pleca a doua zi catre Santorini, apoi ne-am intors la hotel si am tras un pui de somn.

PS: Link-urile de mai sus directioneaza, in mare parte, catre site-uri in engleza. Aceasta pentru ca sunt mult mai bine documentate. Exista si variante in romana, dar sunt traduse, lipsind destul de multe detalii.

O parte din poze sunt facute din masina si este posibil sa apara unele semne/neclaritati.

(va urma)

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.