Cat de departe se poate merge cu strategia de vanzare? Ajungi sa cumperi ca prostul acelasi lucru de doua ori, doar pentru ca a doua oara este ambalat mai frumos.

Nu credeti? Hai sa va dau cateva exemple.

Acum ceva timp a aparut primul film din „Stapanul Inelelor”, facut dupa trilogia cu acelasi nume scris de Tolkien. Toata lumea astepta cu nerabdare filmul. Si, ca avampremiera, au fost editate si cartile respective, cu acelasi tam-tam. Ce a mai zic, toata lumea se invartea in jurul acestui subiect.

La ceva timp, a aparut al doilea film. Si apoi al treilea. Si, pentru ca acele carti probabil se invechisera, s-au gandit baietii sa scoata editia ‘deluxe”, caronata sau „implielata”, cu mai stiu eu ce brizbriz-uri. Si atunci s-a batut lumea pe ele, ca si prima data.

Filmele au fost achizitionate si ele pe rand, la momentul aparitiei. Si, ca orice este nou si se vinde, preturile au fost pe masura. Dar, asta nu a fost tot. Cand au scos episodul trei, baietii destepti au zis sa mai faca niste bani si sa scoata si DVD-urile in varianta „deluxe”. Adica alt design plus ceva filmulete in plus de la filmari, interviuri sau mai stiu eu ce scene care trebuiau incluse si apoi au fost taiate.

Si, daca voiai sa ai si tu acea editie mai smechera, te rupeai putin in portofel si luai si setul nou. Si ajungeai sa ai acasa aceleasi DVD-uri de doua ori. Plus cartile.

Un alt exemplu: revistele. Au o manie cu ele. Scot baietii 5-10 numere, le cumperi pe rand, si te trezesti apoi ca iti anunta ca au scos si editia „deluxe”, o culegere cu toate numerele publicate anterior. Cu ceva chestii in plus, cat sa te tenteze putin si sa cumperi.

Si exemplele pot continua. Numai ca de cele mai multe ori cumperi toate acestea ca sa arate bine in biblioteca. Sa vada toti invitatii cat de amator de arta si mare colectionar „deluxe” esti tu.

Sau se cheama snob?