Am fost ieri la Unirea, sa duc un ceas la reparat. L-am lasat la Service si m-am indreptat spre metrou.

M-am oprit la un moment dat sa ma uit la ceva la un stand, cand, in spatele meu am auzit urmatoarea conversatie:

– Vezi, fata, ca ti-l dai pe tot!
– N-are, fata, nimic!
– Pai aproape ca l-ai terminat intr-o saptamana! Mai lasa-mi si mie!
– Ei, si? Ce daca! Lasa ca avem de unde! Desfacem altul!
– Pai si ce zice, fata, sefa cand facem inventarul?
– De parca ea nu se da! Lasa ca stiu eu…
– Bine, dar da-te si tu cu mai putin.
– Auzi, fata, ma lasi? Nu ne-au zis sa ne aranjam cand prezentam produsele clientilor? Uite ca ma aranjez! Daca noi nu suntem aranjate, apai cine?
– Bine, fata, dar daca ne pune sefa sa-l platim? Sau daca ni-l scade din salariu?
– E, ne pune! Ia mai $#$$&^ %&*$%^$! Numai sa indrazneasca! Nu ma mai aranjez deloc si sa vezi tu atunci cand ma intreaba de ce nu am facut vanzare. Pai cum %^*^&*^&* sa vina clientul sa cumpere daca nu le arat produsele pe fata mea?

M-am intors sa vad cine erau protagonistele discutiei. Doua domnisoare, machiate, fardate si rujate din belsug, la un raion de cosmetice, in fata unei oglinzi. Frumusele de-altfel, dar cu prea multa „tencuiala” 😉