Despre incredere

Am auzit o multime de persoane vorbit de faptul ca nu mai au incredere sau si-au pierdut increderea in altii. Si asta in diverse conjuncturi, de la prietenie si pana la legaturi de afacere. Mai devreme sau mai tarziu au considerat ca celalalt (sau ceilalti) a trisat sau a avut actiuni care au daunat increderii reciproce.

Pana mai acum ceva timp aproape ca am mers si eu pe aceeasi idee. O ideee preconceputa, poate, cea de a face ceva impreuna cu altcineva, pentru ca plecam de la premiza ca la un moment dat ceva se va rupe. Am avut cunostinte care au inceput afaceri impreuna cu prieteni sau chiar cu membri familiei si care, la un moment dat au rupt legatura si au ajuns “la cutite”. Iar eu plecam de la ideea ca, decat sa mi se intample asa ceva si mie, mai bine ma descurc singur.

In ultimul timp insa mi-a schimbat putin, daca nu radical, modul de gandire.

Sa facem putina analiza.

Oamenii, prin natura lor, sunt fiinte sociale. Interactioneaza intre ei, au nevoie de ceilalti ca sa supravietuiasca. Si nu neaparat ca sa profite de ceilalti. Da, stiu, sunt si introvertiti, care prefera singuratatea, dar si ei la randul lor interactioneaza cu ceilalti din cand in cand. Si din interactiunea aceasta se nasc idei si se poate infiripa o colaborare. De multe ori vine cineva cu o idee, dar are nevoie de sfaturile si initiativa altuia sau a unei echipe de a o pune in practica. Si in momentul acela se creaza acea situatie in care toti castiga. Iar sentimentul este pe masura.

Insa toata aceasta colaborare nu trebuie sa se bazeze doar pe incredere. Daca pornesti cu cineva la drum doar pe incredere, este foarte posibil ca la un moment dat sa iti rupi gatul. Pentru ca increderea se poate pierde foarte usor, si asta pentru ca, din pacte, oamenii sunt suspiciosi.Tot timpul va exista acel “dracusor” la ureche care sa-ti creeze ganduri negative. Sau daca nu la ureche, poate altcineva din exterior (partenerul de viata, alti prieteni, persoane invidioase).

Chiar daca o relatie merge, in momentul in care apare cea mai mica urma de suspiciune, relatia nu mai functioneaza ca la inceput. Apare asadar ruptura care, cu timpul se poate face din ce in ce mai mare. Si de aici separarea.

O cunostinta de-a mea pornise o afacere cu un prieten si le mergea foarte bine. Obtinusera cateva contracte bune si aveau activitate si incasari pe masura. Numai ca, la un moment dat, prietenul meu s-a retras si si-a facut firma proprie. Celalalt a continuat singur si a dat in curand faliment.

De unde a provenit ruptura intre ei? Cel care a dat faliment avea prostul obicei sa toace banii: betii, tarfe, fel si fel de modalitati. Nevasta-sa, pe de alta parte, cheltuia pe haine scumpe si fel si fel de alte mofturi. Desi a stat prietenul meu de vorba cu ei, nu a reusit sa ii schimbe. Si atunci el s-a retras, iar ceilalti au tocat pana nu au mai avut ce.

Ideea este ca in orice relatie trebuie sa existe reguli. Reguli care trebuie respectate de ambii parteneri. Chiar si cand te casatoresti, atat la biserica cat si la primarie ti se spun niste reguli sau ti se citeste din Codul Familiei. Reguli de bun simt care, daca le respecti, poti avea o relatie normala si de incredere cu partenerul. Orice incalcare sau mic semn de incalcare a unei reguli poate starni suspiciunea si de aici neincrederea.

Pe langa aceste reguli trebuie sa existe si implicare. Nu se poate ca un partener sa nu faca nimic in timp ce celalalt sa duca greul. Stabilind bine atributiile si responsabilitatile fiecaruia, fiecare va intelege ce are celalalt de facut si va accepta acest lucru. Este foarte posibil ca unuia sa i se para ca munca celuilalt este apa de ploaie in timp ce el duce greul, dar de fapt sa nu fie asa. Un exemplu clar? Tot din familie: nu-i asa ca, atunci cand aveti de facut curat, spalat vasele, dus copii la scoala si facut mancare nu vi se pare la fel de usor ca atunci cand priviti cum sotiile voastre fac acelasi lucru? Cum, de altfel, atunci cand este ceva de reparat prin casa sau facut o munca ce implica mai mult efort si trebuie sa o faceti, nu mai este la fel de usor ca atunci cand va uitati la sotul vostru facand-o?

Sper ca ati prins ideea, pana la capat. Increderea este acel sentiment care il ai atunci cand poti sa “bagi mana in foc” pentru persoana cu care ai o relatie si ea face acelasi lucru. Increderea se castiga greu se pierde foarte usor si se re-castiga si mai greu.

Poate o sa ziceti ca acolo unde exista incredere nu trebuie sa existe reguli. Asa ar trebui. Dar respectand regulile si aratand ca le respecti vei castiga increderea celorlalti. Nu poti sa mergi pe strada si sa opresti pe cineva spunand: am incredere in tine. Daca nu cunosti persoana respectiva nu poti sa-i acorzi increderea ta.

In acelasi timp, daca vrei sa primesti incredere, trebuie la randul tau sa dai. Nu poti sa-i tratezi pe toti diferit si sa ai aceleasi “pretentii” de la fiecare.

Increderea in tine, de altfel, se castiga impunandu-ti niste reguli.

1 thought on “Despre incredere”

  1. Intotdeauna se va gasi cineva care sa profite si cineva care sa munceasca si pentru celalalt. In afaceri este usor, stai cu ochii in patru si nu amesteci prietenia cu afacerile insa problema se pune ce te faci in dragoste, unde logica lipseste cu desavarsire?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.