Cum dispare un popor

Esti un popor stravechi. Te tragi dintr-o natie mare, care domina sudul Europei. Ai bogatii nenumarate: aur, argint, miere, lana, oi si multe altele. Ai conducatori drepti si buni si oameni garnici si veseli. Esti un neam fericit. Dar fericirea ta nu tine mult, pentru ca sunt altii care ravnesc la bogatiile tale. Si treci prin cateva razboaie si in final esti cucerit. Si care intregi cu bogatiile tale iau drumul strainatatii. (Cel putin asa este varianta oficiala.)

Dar renasti din propria cenusa. Te numesti altfel, cei drept, acum, dar esti acelasi popor mandru si bogat. Ai conducatori drepti si buni. Din cand in cand mai incearca sa se ridice cate un conductor rau si hapsan, dar este inlaturat. Dar apar alti straini care doresc aceleasi bogatii. Si pornesc razboaie asupra ta si iesi aproape intotdeauna invingator. E drept, de multe ori, ca sa fii lasat in pace trebuie sa platesti tribut si iarasi pornesc siruri intregi cu care pline de bogatii catre asupritori.

Istoria se repeta mereu. Tara este bogata, are resurse. Oamenii sunt muncitori si primitori. Are conducatori drepti si buni. Dusmanii ravnesc mereu aceleasi bogatii.

Vine insa o vreme cand istoria incepe sa se schimbe. Apare un conducator aparent bun si drept, tara prospera, are legaturi de afacere, ce-i drept mai mult cu tarile lumii a treia, dar poporul, desi munceste, nu mai are aceeasi libertate. Are fabrici, uzine, industria merge din plin, agricultura la fel. Marea majoritate a productiei insa, se duce la export, ce-i drept, pe bani frumosi. Bani folositi sa stinga o datorie aparuta datorita unor asa-zise greseli.  Oamenii, desi par ca au de toate, incep sa simta lipsurile. Se raporteaza in fiecare an realizari marete, productii inimaginabile, dar poporul vede in farfurie doar creveti, painea si alte alimente de baza sunt pe cartela. Oamenii sunt indemnati sa munceasca pentru tara si nu pentru ei. Si pentru ca este nevoie de multi ca sa sustina industria si agricultura pentru export, sunt fortati sa isi paraseasca locurile de bastina si sa locuiasca in comunitati aglomerate, unde viata se traieste doar prin a cumpara ceea ce produce statul si nu prin productia proprie.

Si la un moment dat basica se umfla si plezneste. Oamenii devin liberi. Tot ce nu au avut si ce au visat ani de zile devine accesibil. Iar „totul” acesta se produce in afara tarii. Noii conducatori nu mai sunt capabili sa repete istoria si totul se bazeaza pe promisiuni si nu pe fapte. Tot ceea ce mergea, ce functiona anterior este treptat inchis sau vandut. Legaturile cu tarile lumii a treia, cele care aduceau vanzari sunt incet-incet inchise. Tara are in continuare resurse, dar oamenii nu mai sunt obisnuiti sa le exploateze, sa le foloseasca in interesul lor si al tarii. Tara consuma din ce in ce mai mult din ceea ce provine din afara granitelor ei. Si toate acestea costa. Si nu sunt bani suficienti pentru a plati, pentru ca daca nu produci, nu vinzi, iar daca nu vinzi, nu ai bani.

Si conducatorii vin cu solutii: „Vreti bani? Nu avem de unde, din tara, trebuie sa imprumutam.”. Si cei dornici de a imprumuta sunt multi. Multi din cei care au stat deoparte toti anii aceeia in care tara prospera, uitandu-se cu jind la resursele ei, percum hienele la o bucata suculenta de carne, de partea cealalta a gardului.

Prima masura este de a inlatura gardurile. Granitele dispar. Tara este oficial parte a unei uniuni de alte tari. Nu conteaza ca nu se mai produce nimic sau se produce prea putin. Sunt resurse, dar locuitorii sunt cu gandul la altele si nu la exploatarea lor. Locuitorii sunt „bombardati” cu tot ce isi doresc sau nu isi doresc. Sunt tinuti ocupati. Tot ceea ce primesc, ce cumpara din afara le creaza un confort din care le este greu sa mai iasa. Au uitat sa munceasca.

Vreti bani? Avem noi, poftim de luati. Dobanda? Cat sa fie? Mica, doar sunteti prietenii nostri acum. Ne platiti cand aveti. Dar, stiti, trebuie sa respectati niste reguli. Pentru ca faceti parte din uniune, trebuie sa respectati aceleasi reguli ca si ceilalti. Nu va faceti probleme, sunt simple si usoare.

Mai intai trebuie as stiti ca ceea ce produceti voi nu este in concordanta cu normele. Animalele nu sunt crescute cum trebuie, nu au spatiu suficient si muzica. Renuntati la practicile barbare prin care le omorati. Porcii vostri sunt infestati, nu aveti voie sa ii exportati. Agricultura? Soiurile voastre de legume si fructe nu respecta nici ele normele. Cum? Ziceti ca da? OK, fie cum ziceti voi, dar trebuie sa le omologati la noi. Si vedem. Medicamentele? Nici ele nu sunt omologate. Pai da, conditiile in care le produceti nu sunt la standardele noastre. Nici industria nu respecta normele noastre. Deh, ati stat atatia ani sub regimul care v-a asuprit si nu ati evoluat. Da, stim, de la voi au pornit multe inventii si descoperiri, dar noi le-am exploatat cel mai bine.

Insa voi nu trebuie sa va mai faceti griji. Lasati totul in sema noastra. Ne ocupam noi de toate. Va dam in schimb tot ce nu ati avut atatia ani: telenovele, fast food-uri si cate si mai cate. Voi doar trebuie sa va relaxati in fata televizorului. Aducem noi specialistii nostri si o sa mearga totul ca pe roate.”

Si, incet-incet, oamenii nu mai detin controlul propriei lor tari. Fabricile sunt inchise si date la fier vechi, pentru ca acum aduc din afara produse mult mai bune calitativ (desi sunt facute in cu totul alta parte decat in uniune, marea majoritate tot in tarile lumii a treia, cu care tara avea inainte relatii bune comerciale). Agricultura nu mai functioneaza, fermele nu mai sunt rentabile, totul este adus „din afara”, unde se respecta normele.

Identitatea nationala dispare incet-incet. Oamenii deja au adoptat comportamentul celor din uniune. Obiceiurile celorlalti, foarte promovate si comercializate, sunt mult mai tentante. Valentine, Halloween sunt mai amuzante decat Dragobetele. Telenovelele si emisiunile de scandal sunt preferate cititului sau muncii. Extravaganta se „vinde” cel mai bine. Conceptul de popor, de natiune, devine din ce in ce mai sters. Nu mai exista mandrie nationala, istoria, neamul, numele, oamenii, realizarile nu mai sunt la mare cinste. Acum sunt cu totii parte a unei mari… „uniuni”.

Istoria ne-a aratat ca nu poti sa controlezi un popor care are acces la resursele tarii sale si daca este lasat sa munceasca si sa gandeasca. Mii de ani au incercat sa ne cucereasca unii si, cand au reusit, tot ce au vrut de la noi au fost bogatiile, lasandu-le, in rest liberi sa facem ce vrem la noi in tara. Atat timp cat le furnizam ce doreau, nu ii interesa ce facem noi. Drept pentru care am muncit si pentru noi, si pentru altii. Si am avut oameni care, la un moment dat, au avut putere si vointa si s-au „rasculat” importiva cotropitorilor.

In momentul in care vointa si mentalitatea unui popor este schimbata este mult mai usor sa il conduci. Si cel mai usor este atunci cand tara are resurse, dar poporul nu le mai foloseste, pentru ca mintea lui este ocupata cu altceva. Este tinut ocupat cu ceea ce, aparent, nu a avut dar a vazut la altii, a ravnit si a obtine acel ceva a devenit un scop si un mod de a trai. Scopul lui s-a mutat din a munci si a produce ceea ce ii este necesar in a cumpara orice are nevoie. Si cand cineva ii ofera pe tava totul, pretul nu va mai conta. Nu va mai fi important la ce renunta si tot ce va conta va fi sa obtina ceea ce vrea si va face din asta un scop. Va respecta orice regula, va adopta orice i se va cere.

Iar cand isi va da seama ca schimbul facut a fost inegal, ca ceea ce a ravnit este efemer si fara valoare, nu va mai avea nicio posibilitate de a reveni, de a se ridica de jos, din tarana. Nu va mai avea nicio parghie de care sa se foloseasca.

Va fi atunci prea tarziu? Sper sa nu.

3 thoughts on “Cum dispare un popor”

    1. Vio, de cand ne-au globalizat cei de afara, nu cred ca mai gasesti prea multi in tara sa spuna ca sunt mandri ca sunt romani sau ca sunt romani adevarati. Cei tineri habar nu au ce inseamna instoria. Pentru ei a fi roman este doar o denumire, neimportanta, poate. Doar prin limba vorbita am ramas romani.

      Problema vine si din interior. Din partea celora care au putere si vand tara asta pe nimic, doar pentru a-si urma propriile lor interese. Pe aia nu-i intereseaza ca sunt romani, francezi, tigani, englezi sau rusi. Sunt orice, numai bani si putere sa aibe.

      1. O sa iti scriu un raspuns mai lung cand am timp.
        Dar in asteptare , vazand ce interes mare are meciul de deseara nu as zice ca s-a pierdut prea mult din sentimentul national nici chiar in randul tinerilor 🙂

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.