De multe ori m-am întrebat acest lucru, cum alegem pe cine ajut?m? Cum facem o diferen?iere între to?i oamenii care au nevoie de ajutorul nostru, lovi?i de soart? într-un fel sau altul? Cum diferen?iem un cer?etor de profesie fa?? de un om care chiar a ajuns pe str?zi din cauza unor împrejur?ri nefericite? Sau cum alegem dintre diversele cazuri sociale prezentate pe internet, la televizor sau de cunoscu?i?

Poate v? întreba?i ce m-a apucat. M? enerveaz? tot fâsul care s-a creat în jurul Cameliei Rusu ?i cum î?i descoper? a?a zisele vedete de la noi latura pozitiv? ?i plin? de speran??. ?i a culminat cu faptul ca se va organiza un eveniment caritabil în clubul Banbu, unde vor concerta 25 de arti?ti pentru a îi sus?ine cauza. M? emo?ionez toat? c? o grupare de pi?i ?i cefe groase vor renu?a la înc? o pereche de pantofi sau la cine ?tie ce sticl? de ?ampanie pentru a ajuta un am?rât. Nu m? în?elege?i gre?it, nu am nimic cu ea. Nu am o gândire din aia îngust? s? cred c? a f?cut ea sigur ceva ca s? merite asta, c? e p?c?toas? sau alte b?l?rii de genul. Nu. Doar c? pentru mine ea este înc? un bolnav de leucemie, lovit pe nedrept de soart?. ?i mi se pare nefiresc c? arti?tii, cluburile sau televiziunile o implic? în jocul lor de marketing. Lejer televiziunile ?i arti?tii implica?i în aceast? poveste ar fi putut dona banii necesari ?i s? ne scuteasc? de circul lacrimogen pe care îl fac, pentru ni?te puncte de rating. Sunt 150 000 de mii de euro nu milioane, sume care pentru ni?te oameni cu bani înseamn? înc? un Lamborghini iar pentru cei afla?i în situa?ia Cameliei înseamn? un efort de neimaginat.

Nu în?eleg nici isteria creat? pe Facebook. Cred c? este vorba de poveste pan? la urm? ?i cum te vinzi. De ce merit? ea ajutat?

fa?? de al?i bolnavi de cancer? Vre?i s? lua?i o por?ie de triste?e ?i s? v? trezi?i un pic la via??? L?sa?i youtube-ul ?i facebookul ?i blogurile ?i face?i o vizit? la Spitalul Oncologic Fundeni, eventual sec?ia de pediatrie. Sute de cazuri de oameni care fac citostatice ?i au nevoie de sute de mii de euro sau lei pentru diverse tratamente care le-ar salva via?a. Merge?i apoi pe la casele de copii sau de b?trâni sau face?i o vizit? în satele de lâng? Bucure?ti ( maxim 30 de km) ca s? vede?i ce înseamn? s? o duci r?u. Copii al c?ror viitor este compromis de la începutul vie?ii pentru c? sunt abandona?i în spitale sau pe strad?. Te întrebi apoi, plin de nervi, de ce oamenii de rând sunt mult mai emo?iona?i ?i se mobilizeaz? mult mai u?or pentru o persoan? care a avut parte totu?i de ni?te experien?e frumoase sau pentru ni?te cer?etori ve?nici de la metrou ?i pentru ni?te copii nu fac mai nimic?

?i atunci revin la întrebarea mea ini?ial?: pe cine alegem s? ajut?m? Cum alegem f?r? s? judec?m? Pe cei care ne sunt mai la îndemân?, cei care ne conving cu povestea lor intens mediatizat? sau îi alegem în func?ie de aspectul fizic? Cum decidem cine merit? ?i cine nu merit? ajutorul nostru?