(continuare din postarea anterioar?)

Dar…

Acum cateva luni, a avut loc un eveniment care a schimbat total mersul lucrurilor.

Am avut un asistent, probabil cea mai buna minte creata de mine. Unul dintre primii oameni. A fost cel care s-a evidentiat cel mai mult in acest proiect si care a avut cel mai mare aport la bunul mers al lucrurilor. Si el este care a inteles cel mai bine dintre ceilalti cum functioneaza Temporalul.

Dar ideile lui au inceput sa o ia pe alta cale. Eu nu controlam visele oamenilor, ci ii lasam pe ei sa improvizeze, sa creeze. Astfel se dezvoltau diferit in dimensiunile in care erau transportati. El insa era de parere sa facem aceste cercetari canalizand visele pe un anumit fagas, oamenii sa se concentreze asupra unui lucru. Si, mai mult decat asta, a incercat sa-i faca pe ceilalti sa sa aprecieze munca lui, sa adere la ideile lui, dar nu a gasit prea multi adepti. Ba chiar a inceput sa fie respins de ei.

Cu toate acestea si-a pus in cap sa isi duca ideile pana la capat si atunci si-a creat propia dimensiune unde s-a si retras. Dimensiunea Minus. O dimensiune “pe dos” fata de Origine. Un fel de Minus Zero, unde totul este negativ.

Din pacate eu nu am niciun control asupra acelei dimensiuni. Se poate face o conexiune cu ea tot aici in Temporal, insa acest lucru este interzis. Si tot din pacate exista si conexiuni intre Minus Zero si din fiecare celelalte dimensiuni, Pozitive, create de mine. Tot prin intermediul Temporalului, care functioneaza ca o poarta.

Din cand in cand se mai intampla ca oamenii sa nu mai revina din visare in Dimensiunea Zero, ci sa se trezeasca in Minus, dar asta este alegerea a lor, in timpul vietii traite in dimensiunea Pozitiva din vis. In acel moment si corpul dispare. Uita-te in jur. Sunt o multime de paturi goale. Acolo au fost oameni ca si tine care au visat si nu s-au mai intors din vis. Si din pacate numarul lor tot creste.

In momentul in care asistentul meu a creat Dimensiunea Minus, s-a produs un dezechilibru. Daca pana atunci oamenii isi controlau singuri visul, el a inceput sa-i controleze, sa-i manipuleze. Cei care sunt acum in dimensiunea lui sunt controlati, visele le sunt impuse. Nu mai au capacitatea de inovatie. Sunt folositi pentru a convinge noi si noi oameni din dimensiunile in care sunt trimisi, sa devina adeptii lui. Si pentru asta foloseste o multime de metode, de tertipuri.

Cand o dimensiune Pozitiva devine “corupta” singurul mod in care pot sa corectez este sa intru eu singur in acea dimensiune. Cunosti istoria Dimensiunii Unu. O singura data am vizitat-o si am stat putin peste trei ore, deci cam 30 de ani acolo. In istoria acelei dimensiuni acest lucru s-a intamplat in jurul anului zero si a fost un moment de cotitura. Este poate cel mai cunoscut moment in acea istorie.

Am incercat atunci sa conving oamenii sa nu se lase atrasi de cealalata dimensiune, Iadul pentru ei. Multi m-au inteles si m-au urmat. Multi dintre ei s-au oferit sa-i invete pe altii. Si parea ca lucrurile se indreapta. Le-am dat libertate oamenilor sa isi aleaga calea singuri, sa aibe propriile lor interpretari, aparand astfel, ceea ce se cheama acolo, religii, pentru ca scopul final era acelasi.

Din pacate, lucrurile au luat o cu totul alta intorsatura. Oamenii au inceput sa foloseasca religiile in scopurile lor personale si nu ale oamenilor. Multi au ajuns sa nu mai creada in mine, sa isi uite valorile, fiind atrasi din ce in ce mai mult catre Dimensiunea Minus.

Iubesc oamenii, sunt creatia mea si nu pot sa ii las atrasi de partea Negativa.  Singurul mod de a opri toate acestea este sa inchid Temporalul. Sa renunt la toata munca depusa pana acum si de a cauta o alta modalitate de a-mi afla scopul sau destinul.

Si mai mult, Dimensiunea Minus Zero trebuie sa dispara, sa nu mai existe. Mai sunt inca multi oameni care traiesc in alte dimensiuni, iar ei pot fi foarte usor atrasi catre partea negativa. Stiu ca cei care sunt deja acolo mai pot fi salvati. Iata de ce acum, la doar cateva zile de la prima mea intoarcere din Dimensiunea Unu, sunt nevoit sa revin iarasi acolo, sa inchei socotelile cu Minus si sa inchid pentru totdeauna Temporalul.

Dar inainte de asta toti oamenii trebuie sa revina din vise. Iar in momentul acesta mai sunt inca multi care viseaza.

Iti spun tie lucrurile acestea precum le spun tuturor celor care se intorc din vise astazi, deoarece voi nu va veti mai intoarce niciodata in Temporal. In momentul in care iesi de aici, nu vei mai putea intra inapoi. Drumul este inchis. Temporalul se va inchide pentru toti, indiferent daca sunt in afara sau inauntru. Nimeni nu poate sa-l deschida, nici cel din Dimensiunea Minus Zero. Doar eu mai pot sa o fac. Daca ma voi intoarce, veti sti cu totii.”

…………………………………………..

Drumul era marginit de ciresi in floare. Un vant cald de primavara se juca cu petalele florilor. Pasari, fluturi, albine… In departare se vedea o casa de lemn, cu acoperisul rosu.

Amintirire ii reveneau in valuri, dar in minte inca ii mai staruiau ultimele Lui cuvinte: “Daca ma voi intoarce, veti sti cu totii”.

Inca nu-i venea sa creada ce aflase, desi stia, simtea ca totul era adevarat. Cand vocea incetase a deschis ochii, dar Mary nu mai era langa pat.

Drumul catre casa ii luase cateva ore. Avea inca nevoie sa isi aminteasca traseul, dar il descoperise incet-incet. Ii fusesera de folos si instructiunile de la Temporal, speciale pentru cei intorsi.

O silueta blonda se zarea pe veranda. Gandul ca in curand o va revedea pe Mary ii umplu ochii cu lacrimi. Si-o amintea exact ca atunci cand o cunoscuse, aici si “acolo”, ultima oara pe acel aeroport, in New York: cu parul lung, imbracata cu o rochie scurta, la moda in anii ’70. Retraia toate clipele impreuna, de-aici si de “acolo”. Era constient ca in curand ultima parte nu si-o va mai aminti. Deja copilaria din oraselul acela din Anglia, plin de fum si carbune, incepea sa se stearga din minte.

Deschise poarta. In spatele lui Mary s-au ivit doua siluete mici: un baiat de 5 ani si o fetita de 3. Ben si Ann.

Desi mirat, nu avea rost sa intrebe cum ajunsesera inaintea lui. Cuvintele “Daca ma voi intoarce, veti sti cu totii” capatasera in sfarsit inteles.

Sfarsit