Intru în patiserie s? iau o pr?jitur? pentru Vlad. În spatele nostru, se înghesuie o bab? cam c?tr?nit?.

Vânz?toarea:
– V-a?i uitat pâinea, doamn?.
Baba, pe un ton sup?rat:
– Nu puteai s?-mi spui când am plecat?
Ia pâinea ?i iese val-vârtej.
– Nu a?i v?zut c? vorbeam la telefon? mai apuc? s? zic? vânz?toarea.

M? uit la vânz?toare ?i la domnul care era în fa?a noastr? ?i schimb?m ni?te priviri cu subîn?eles.

Acum, cine  de vin?? Baba c? a fost ame?it? ?i nu ?i-a luat cump?r?turile sau vânz?toarea, c? nu era atent? ?i vorbea la telefon când servea clien?ii?

Nu e o scuz? faptul c? vânz?torul vorbe?te la telefon când trebuie s? acorde aten?ie clien?ilor. Am p??it-o pe pielea mea de câteva ori ?i am preferat s? cump?r ce aveam nevoie din alt? parte. E de în?eles s? r?spunzi la un telefon dac? e o urgen?? ?i nu s? stai la bârf?. Dar dac? e?ti servit ?i pleci cu mâna goal?, nu e problema vânz?torului.