Incinerare sau înmormântare – ce leg?tur? au cu credin?a?

Un subiect delicat ?i care este destul de mult în aten?ia public? în ultimul timp. Mai ales acum, la moartea lui Sergiu Nicolaescu, au ap?rut din nou discu?ii pe aceast? tem?: de ce nu e de acord biserica cu incinerarea?

Îmi aduc aminte c? am v?zut la TV un reportaj, cred ca nu mai mult de acum 2 luni, pe aceast? discu?ie. Biserica a decis ca persoanele care doresc s? fie incinerate s? nu mai aib? parte de ritualul religios de înmormântare. Iar preo?ii care nu respect? aceast? regul? s? fie sanc?iona?i.

OK, s? zicem c? în?eleg punctul lor de vedere. Incinerarea este considerat? un ritual p?gân ?i nu unul cre?tin. Dar…ce leg?tur? are asta cu rela?ia cu Divinitatea? Cu faptul c? un om crede sau nu într-un zeu (sau zei)? Nu pe asta se bazeaz? religiile, indiferent c? vorbim ce cre?tinism, de hinduism, de islamism sau alte religii?

?i nordicii ?i hindu?ii aveau zeii lor. ?i ei credeau c? prin incinerare se purific? ?i sufletul lor ajunge în Rai (Valhala sau unul dintre cele 5/7 raiuri la hinduism). Credeau c? dac? respect? anumite reguli ?i sufletul lor va ajunge acolo unde trebuie. Nu aceasta este, rezumat? la minim, ?i religia cre?tin??

Nu vreau s? hulesc, dar probabil c? mul?i vor considera c? o fac. Din punctul meu de vedere, biserica în România (?i nu numai) nu este altceva decât o afacere, care se folose?te de un set de valori pentru a impune propriile reguli. Se folose?te de prostime pentru a prospera ?i a îngro?a bur?ile si conturile popilor. Sunt pu?ine loca?uri unde preo?ii ?i c?lug?rii se gândesc la altceva decât la cum s? atrag? ?i s? mânuiasc? câ?i mai mul?i pro?ti, care nu fac altceva decât s? cread? orbe?te ce zice popa. Biserica este, probabil, una dintre cele mai profitabile afaceri mondiale.

Eu unul merg la biserica destul de rar. ?i dac? m? duc, prefer s? admir arta, m?iestria celor care au ridicat biserici ?i care au sculptat sau pictat, decât cuvântul preo?ilor. Nu aflu nimic nou. Am citit Vechiul ?i Noul Testament ?i când o sa vreau o s? mai citesc ?i alte c?r?i religioase. Nu vreau s? aflu interpret?ri ale unora dup? cum le convine lor. Am luat parte la nun?i ?i am ascultat discursul de final al preotului. Multe dintre aceste cuvânt?ri au fost vorbe de umplutur?, vorbe goale.

Oare nimeni nu observ? c? regulile le face biserica dup? cum îi convine ei? Am fost martor la zeci de schimb?ri de rituri, la bisericile din satele ?i ora?ele în care mi-am petrecut vacan?ele, doar pentru c? era mai bine pentru preo?i. De la un colac ?i o lumânare pe masa de înmormântare s-a ajuns la zeci ce colaci ?i mese la restaurant. Gândi?i-v? numai la costurile cu înmormântarea, de la tot ce înseamn? loc de veci, sicriu, obiecte ?i servicii. Pu?ini î?i permit, dar nu au încotro ?i dau, pentru c? altfel îi afurise?te popa sau râde lumea de ei. Veri?oarele mele s-au îndatorat pân? peste cap când au murit p?rin?ii lor, ca s? le fac? înmormânt?ri dup? standardele impuse în localit??ile lor. Asta este recuno?tin?a fa?? de un om care s-a stins din via??? Ce ia dup? el când se duce? Tot festinul de la poman? sau sicriul de lemn de nuc cu inscrip?ii aurite?

Îmi pare r?u, dar nu sunt genul de om care s? cread? orbe?te. Cred, pentru c? aleg s? o fac. Cred, pentru c? sistemul de valori al religiei este acela?i cu al meu. Cred c? exist? ceva de la care a pornit universul acesta, chiar dac? se cheama Dumnezeu sau extratere?trii (nu c? biserica ar face o separa?ie). Sau, c? a fost un Big-Bang ?i lumea universul, inclusiv via?a a?a cum o ?tim noi, s-a dezvoltat prin expansiune ?i hazard. Sunt gata s? cred într-o divinitate, dar nu accept ca acest lucru s? îmi fie impus. Ba chiar impunerea m? înver?uneaz? ?i mai tare s? nu cred.

Crede ?i nu cerceta? Acum 2000 de ani, când lumea nu avea atâtea cuno?tin?e, când era haos ?i barbarie, când erau sclavi, aceste cuvinte erau OK. Era un mod de a face ordine. Omenirea îns? nu s-a dezvoltat pentru c? i-a fost impus? o cale, ci tocmai pentru c? au existat oameni care au mers mai departe decât vremurile lor. S? amintim de Inchizi?ie? De ce se teme biserica dac? cercet?m? Pentru nu mai pot s? st?pâneasc? ?i s? manipuleze a?a cum vrea. Crede?i c? Dumnezeu ar avea ceva împotriva faptului c? cercetând l-am descoperi pe El?

Pentru mine, dac? eu aleg s? cred într-o divinitate sau nu, este o chestiune personal?. ?i dac? cred, atunci o fac în felul meu. Încerc s? respect în primul rând normele de etic? (de cele mai multe ori transcrise în cele 10 porunci primite de Moise). Nu fur, nu omor, îmi iubesc familia ?i prietenii ?i nu am nimic împotriva altora, încerc s? ajut de câte ori pot ?i chiar m? simt mult mai bine când o fac pentru al?ii, decât pentru mine.  ?i sper ca atunci când voi muri, dac? m? voi întâlni cu divinitatea, ea m? va judeca dup? faptele mele ?i nu dup? ceea ce zic popii.

Am discutat cu Ana acum ceva timp ?i i-am zis c? atunci când o s? mor, o s? vreau s? fiu incinerat. Nu vreau înmormântare, cu sicriu, cu bocitoare ?i tot (ne)fastul impus de biseric?. Nu vreau s? fiu o povar? pentru familie ?i pentru prieteni. Vreau s? î?i aduc? aminte de mine pentru ce am fost, ?i nu v?zându-m? pe o mas? cu o lumânare pe piept. ?i nu vreau s?-i îmbuib pe nu ?tiu ce preo?i sau alte persoane care nu le-am cunoscut niciodat? ?i c?rora nu le pas? nici cât negrul sub unghie de moartea mea.

?i dac? unora o s? le convin? sau nu acest lucru, este problema lor!

14 Comentarii

Adauga comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.