Daca data trecut? v-am povestit despre nunt?, azi a? vrea s? v? spun cam cum decurgea perioada de Cr?ciun – Anul Nou, când eram eu mic ?i mergeam la bunici.
Vacan?? luam de obicei în jurul datei de 15 decembrie ?i cam în 1-2 zile plecam cu p?rin?ii la ?ar?, la bunici. Deja aveam f?cute planurile pentru cele 3 s?pt?mâni de vacan??.
În primul rând a?teptam Ignatul porcilor. ?sta era cam în jurul datei de 20 decembrie, mai devreme sau mai t?rziu, în func?ie de cum putea fiecare. În sat nu erau decat pu?ini oameni care t?iau porci ?i depindeai de ei.
Diminea?a la prima or? (cam pe la 5-6) venea ”criminalul” ?i împreun? cu câ?iva oameni mai voinici puneau animalul jos ?i-l gâtuiau. Dup? ce se oprea sângerarea (sângele era scurs într-o g?leat?, f?ceau mai târziu sângerete cu el) puneau porcul pe o u?? de lemn sau un pat de scânduri f?cut special pentru eveniment, îl acopereau bine de tot cu paie ?i le d?deau foc. În timpul acesta în curte ”duduiau” câteva focuri ?i ni?te cazane mari cu ap?, dat? în clocot. Porcul era pârlit pe toate p?r?ile de mai multe ori, apoi stropit cu ap? fierbinte ?i r?zuit cu cu?itele bine ascu?ite, pân? când ?oriciul r?mânea alb-g?lbui frumos, f?r? niciun pic de p?r pe el. Cine î?i permitea, folosea o butelie cu gaz ?i pârlitoare în locul paielor.
Apoi porcul era tran?at în buc??i ?i într-un tuci se pr?jeau mai multe feluri de carne, ceea ce se chema ”pomana porcului”, cu m?m?lig? cald?, mur?turi ?i o ?uic? fiart?. Se f?ceau apoi fel ?i fel de preparate: cârna?i, jum?ri, se topea untura ?i se punea carne la garni??, se afumau picioarele ?i a?a mai departe. Procesul dura toat? ziua.
Dup? povestea cu porcul ne preg?team de Ajunul Cr?ciunului. Noaptea aceea era cea mai ”tare” pentru noi, copii. De cu sear? ne strângeam în centrul satului, o ga?c? mare de 50-60 de copii, ?i plecam la colindat, cu desagii în spate. Treceam pe la fiecare cas? din sat ?i cântam colinde, primind în schimb fel ?i fel de lucruri: pâine, covrigi, biscui?i, mere, nuci ?i uneori chiar ?i bani (bani primeam mai mult de la rudele noastre, care ni-i d?deau pe furi?, s? nu ne vad? ceilal?i colind?tori). Era o veselie mare, mai ales dac? mai era ?i z?pad?. Ajungeam acas? spre diminea??, frân?i de oboseal? ?i înghe?a?i. A doua zi f?ceam socoteala la ce am primit ?i puneam deoparte ”câ?tigul”: banii în pu?culi?e, dulciurile, covrigii, napolitanele, biscui?ii într-o pung?, iar pâinea ajungea în mâncarea g?inilor (c? porc nu mai era).
Urmau apoi colindele în sat, cu Capra ?i Ursul, iar când venea Anul Nou mergeam cu Plugu?orul ?i apoi cu Sorcova. Aici de obicei primeam bani. În restul timpului, s?niu? cât cuprinde ?i cât era ziua de lung?.
Noi eram destul de novici. Dar erau fl?c?i în sat care erau cu adev?rat experimenta?i în ale colindatului. Erau îmbr?ca?i în costume populare ?i aveau fel ?i fel de obiecte cu ei: bici de piele, tal?ngi, tobe, buhai, plugu?or ornat frumos. Era o mai mare pl?cere s? îi vezi. Taica-meu îi servea cu câte un vin fiert sau o ?uic? fiart?, le d?dea colaci, iar apoi plecau mai departe, la o alt? cas?.
Nu am mai ajuns în sat dup? ce a murit bunica. Var?-mea îmi poveste?te c? înc? se mai ?in obiceiurile, dar nu mai sunt la fel ca acum mul?i ani. Porcul nu se mai taie tradi?ional, pentru c? s-au schimbat normele, datorit? intr?rii in UE. La colindat, în noaptea de Ajun vin înc? copii, dar cu Capra ?i Ursul doar ?iganii. Nici cu Plugu?orul nu mai vine nimeni. Iar cei care vin, nu mai ?tiu s? cânte frumos, câte 4-5 colinde la fiecare cas?. Vin, spun „ala-bala-portocala” ?i întind mâna. Cam la fel cum fac cei care vin la us?, la bloc.
Dac? nu ar fi emisiunile la TV în preajma s?rbatorilor, care s? prezinte evenimentele organizate în alte zone ale ??rii, nu ai ?tii c? mai avem înc? datini ?i obiceiuri. Cei mici, ai mei, nu au v?zut pe viu astfel de lucruri. Dup? experien?a „Maramure?” de ast?-var? m-am hot?rât îns? s? îi duc într-o iarn? în Bucovina.
Sunt sigur c? o s? le plac?.
