Costinesti via Maramures – ziua 3

Bun. Am ajuns la ziua a treia. Pân? acum f?cusem deja vreo 550 Km cu ma?ina. Azi urma s? ne „d?m” cu trenul.

Ziua 3: Vi?eu de Sus – Bârsana – Dragomire?ti – Bor?a – Cioc?ne?ti – Vatra Dornei: 191 KM (exceptând trenul)



Cum poate a?i intuit, aveam planificat? o excursie cu Moc?ni?a. Cu o zi în urma am sunat la gara CFF (C?ile Ferate Forestiere) s? rezerv?m dou? locuri. Au dou? feluri de bilete: doar cu transport sau cu transport ?i masa. Rezervare se face doar pentru cele cu transport ?i masa.

Am ajuns la CFF, ne-am dus la ghi?eu ?i ne-am luat biletele. Dac? mai ?ine?i minte biletele acelea vechi, din carton maro, dreptunghiulare… din acelea ne-au dat. Am mai primit un calendar, ni?te tichete pentru masa: cafea, ceai, suc, gogo?i, pl?cinte, grill ?i un ?nur cu o eticheta „Rezervat”. Am fost condu?i la tren, la vagonul nostru, am fost închi?i acolo (da, u?a nu se deschidea decât din afar? cu o clan?? special?) ?i cam pe la 9:15 am plecat.


Personalul, exemplar. Numai tineri de maxim 25 ani, veseli ?i care vorbeau fiecare cel pu?in o limba str?in?. Ei au f?cut primirea la tren, tot ei erau controlorii ?i buc?t?rii. Norocul nostru a fost c?, pe scaunul din fata mea era un vechi coleg de scoal? al controlorului, a?a c? acesta a stat mai tot drumul la dus cu noi ?i ne-a dat o mul?ime de detalii.



Am aflat c? Moc?ni?a din Vi?eu de Sus este singurul tren de acest gen din România. Mai era unul pe la Sucevi?a ?i altele in Ardeal, dar s-au desfiin?at. Calea ferat? ?i exploatarea forestier? sunt înc? func?ionale, trenul nu este numai de agrement. Faptul c? moc?ni?a nu a fost desfiin?at? se datoreaz? unei funda?ii elve?iene (detalii pe site-ul de mai sus).

Pentru excursiile turistice se folosesc locomotive vechi, cu abur, f?cute la Resita prin anii 1930: Bavaria, Elve?ia ?i M?riu?a (cea mai mic?). Pentru transport de lemne se folosesc locomotivele diesel.


Traseul turistic are cam 18 Km ?i se opre?te la popasul Paltin. Calea ferat? se mai continu? înc? 20 de Km, dar nu în scop turistic. O alta modalitate de a vizita împrejurimile este închirierea de drezine.

Peisajul este superb, calea ferat? mergând de-alungul v?ii Vaserului. Se face un popas de 15 minute unde po?i servi o b?utur? ?i o pr?jitur? (pe tichete sau contra cost) ?i un popas de 1 ora ?i jum?tate la Paltin, unde po?i s? m?nânci grill. Drumul dureaz? cam 2 ore ?i jum?tate dus ?i dou? ore întors. Mai greu e la întoarcere, când toat? lumea e obosit?.


La ora 15 eram înapoi în gara CFF. De aici am plecat la Bârsana, s? vedem complexul mân?stirii. Acesta (cel nou) este situat exact la intrarea în comun?. Foarte frumos.


De la Bârsana ne-am ab?tut la Dragomire?ti, s? vizit?m Muzeul T?r?ncii Române. Aici am avut parte de o experien?? foarte pl?cut?, nu neap?rat pentru exponatele din muzeu ci pentru c? am avut pl?cerea s? st?m de vorba cu o doamna deosebit?, care ne-a spus o mul?ime de întâmpl?ri petrecute la muzeu. Rau îmi pare c? nu i-am re?inut numele. Ne-a povestit despre fusul cu ?urg?l?u ?i ni?te povestioare cu fel ?i fel de vizitatori. Am stat de vorba cam o ora, ?i am mai fi stat, dar au venit al?i turi?ti ?i a trebuit s? plece, s? le prezinte ?i lor muzeul. Dac? trece?i prin zona, merit? vizitat (?i „trage?i-o de limba” pe doamna, nu o s? regreta?i).


Muzeul const? într-o casa ?i curtea ei. Ve?i vedea o mul?ime de obiecte maramure?ene ?i câteva sculpturi. Pute?i cump?r? suveniruri, cum am f?cut noi. Plus horinca.

Am l?sat Dragomire?tiul în jurul orei 18 ?i ne-am gr?bit s? ajungem la Vatra Dornei. Aveam un drum destul de lung.

Gazda de la Agnes ne-a recomandat s? evit?m pasul Prislop (care leag? Maramuresul de Bucovina) si s? mergem pe Bistri?a. Un drum mai lung cu 50 Km, dar mai bun. N-am ascultat-o.

Tot drumul de la Bor?a pân? urci în pasul Prislop este în repara?ii. Abia ne-am mi?cat. Abia când ajungi în defileu ?i începi s? urci se merge bine. Ne-am mirat la început c? nu sunt prea multe ma?ini, dar am în?eles mai târziu de ce.

Nu am v?zut nic?ieri un peisaj mai frumos decât acolo. Unele panorame i?i taie r?suflarea. Când stai pe buza unei pr?p?stii ?i te ui?i în fa??, la un versant abrupt plin de brazi ca ni?te suli?e, atât de mare c? aproape nu po?i s?-l cuprinzi dintr-o privire, este impresionant. Nici cu obiectivul camerei foto n-am reu?it s?-l prind pe tot. În plus, o lini?te de vis. 


Când am intrat în jude?ul Suceava, „s-a stricat joaca”. Dup? 500m de drum asfaltat (chiar ziceam c? am scap?t de drumuri proaste), am intrat pe „bombardamente”. Crater lâng? crater. Nu aveai unde s? „calci”. Ba m-a mai enervat ?i un tir care m-a dep??it de parc? el n-avea nimic (cred ?i eu, la ce dimensiuni are la roti ?i ?inând cont c? erau vreo 8 pe spate…). Cel pu?in 10 Km lâng? comuna Cârlibaba sunt zob. Por?iuni de câteva sute de metri peticite, unde încercai ?i tu s? mai schimbi o viteza, urmat? de cratere. Mai r?u era c? se f?cuse noapte deja ?i nu puteam s? v?d din timp când apar. Pân? la urma nu am p??it nimic.

Dup? Cârlibaba am ajuns în comuna Cioc?ne?ti, unde Ana a v?zut (cât se mai putea vedea pe întunericul acela, din ma?in?) casele ornate. 

La Vatra Dornei ne-am cazat la Vila Iulia. O pensiune super, cu restaurant excelent ?i un meniu foarte bogat. Am fi stat o s?pt?mân? numai s? încerc?m mânc?rurile de acolo. Gazdele foarte primitoare ?i amabile. Recomand cu c?ldur?.

Ziua urm?toare era ultim? planificat? pentru acest mic sejur. Din fericire, n-a fost chiar a?a.

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.