Zilele trecute am aflat ca s-a deschis un targ de imobiliare in parcare la Baneasa Shopping City si cum de ceva timp ne gandeam ca ar fi bine sa avem mai mult spatiu ne-am zis sa verificam si noi cam care mai e piata, in speranta ca poate-poate gasim ceva locuinta la un pret rezonabil unde sa ne mutam.

Si stiti cum vine treaba… daca te mananca trebuie sa te scarpini.  Asa ca ne-am suit in masina si hai sa vedem ce oferte gasim la targ. Am ajuns la Baneasa, am parcat, am dibuit cortul unde se afla expozitia, am intrat, am cumparat bilet si ne-am inregistrat. Am primit o bratara cu numele nostru, proaspat tiparita la imprimanta, plus un pliant, ne-au fost furnizate indicatii cu privire la locatie si am plecat in explorare.

Acum, sa nu credeti ca am mers acolo nepregatiti. De cateva luni verificam pe net, ne-am documentat, am vazut cum stau preturile in oras si ne-am facut asa o idee cam la ce sa ne asteptam. Ne-am zis ca daca pe 3 camere in oras dai cam 1000-1200 de EUR pe metru patrat pe un apartament comunist din anii ’80-’90 intr-o zona semi-centrala, cat poate sa fie unul de 4 camere? Hai 15-20% in plus, ca doar are o camera in plus. Dar, pe buna dreptate,  socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ si asa au inceput surprizele!

Primii care ne-au abordat au fost de la o companie care se ocupa de intermedieri, adica o agentie imobiliara. Ii cunosteam pentru ca i-am tot vizitat pe net. Si de fiecare data cand ii vizitez (cam la 2-3 saptamani) nu vad nimic nou. Dar despre asta intr-o alta postare (partea  a II-a).

Peste tot numai panouri cu imagini ale ansamblelor, machete, ecrane unde se derulau imagini cu constructiile sau proiectele, pliante, fete frumoase si baieti obositi (deja era a doua zi de expozitie). Dupa ce am pierdut cam 1 ora si jumatate trecand pe la aproape toate standurile concluziile sunt urmatoarele.

Aproape toate proiectele sunt muuuuult mai scumpe decat „vechiturile comuniste” din oras. Si cand zic „muuuuult” asta inseamna de 2 sau chiar 3 ori mai scumpe. Incearca ei sa te momeasca cu faptul ca folosesc nu stiu ce granit, faianta, termopane, gresie, centrala (lux, saracule!) etc. Dar cand vezi un pret „incepand de la 170.000 EUR” pentru un apartament de 4 camere inghiti in sec si treci mai departe. Asta e, daca nu ai banii jos si trebuie sa iei credit, ce poti sa faci?

Cele mai multe proiecte sunt in stadiul zero+, adica poate au fundatia facuta. Am zis Poate! Acestea se dezvolta pe banii tai, ei te conving sa cumperi, cu vorbe si prin niste proiecte frumoase facute pe calculator, ceva ce va fi gata intr-un an-un an si jumatate. Plateste tu un avans substantial (cu cat dai mai mult cu atat ai discount mai mare, zic ei) si apoi stai si asteapta sa iti livreze locuinta. Serios? Dai 85000 de EUR pe ceva care se va livra in 12-18 luni?

Cea mai mare parte a proiectelor sunt in afara orasului si asta pentru ca terenul e mult mai ieftin si dezvoltatorii isi permit sa cumpere mai mult si sa vanda la un pret ceva „mai rezonabil”. Din pacate cam toate proiectele acestea au de la 10 blocuri in sus, marea majoritate P+10 si sunt puse pe o suprafata de cateva mii de metri patrati, adica unul in altul. Practic este un nou cartier, dar facut la periferie. Bine, dezvoltatorii te incanta cu machete cu niste spatii verzi, cu parcari etc. Daca te duci in orice cartier din Bucuresti o sa gasesti acelasi design. Nu schimbi nimic.

Daca in afara orasului poti da „incepand cu 170.000 EUR” pe un apartament de patru camere, in oras nu gasesti nimic sub 250.000. Iar blocurile sunt tot P+10 in cea mai mare parte si construite in cam aceleasi zone, printre alte blocuri si case, unde a gasit dezvoltatorul sa cumpere si el cateva sute-o mie de metri patrati (maxim). Practic pretul pe metru patrat incepe de la 2000 de EUR si se termina la… cat considera dezvoltatorul, in functie de zona si de finisaje.

Acum… am strans ceva pliante, am stat de vorba cu oamenii, am facut schimb de mailuri si asteptam oferte, dar deocamdata ne-am linistit. Si asta din mai multe motive.

In primul rand n-as da cele 5 minute pe care le fac pana la metrou pe jos pe cele 20 (daca pleci devreme de acasa, nu cand e ora de varf) pe care le-as face cu masina tot pana la o gura de metrou. N-am chef sa imi omor timpul si nervii in trafic.

Copii merg singuri la scoala. Nu le-as mai adauga niste mijloace suplimentare de transport in comun (autobuz, maxi-taxi) pline de diverse persoane  mai mult sau mai putin dubioase.

Apoi, e vorba de bani. Ce ne-ar place noua, ca suprafata ar fi undeva la 100-140mp, iar pretul este de la 250.000 EUR in sus. Ori la banii asta gasesc casa intr-o zona buna, nu-mi trebuie apartament, poate sa fie el intr-un bloc de 15 etaje intr-o zona selecta si cu finisaje demne de un palat. Prefer sa stau singur, fara vecini, de banii astia. Sau, tot cu banii astia iti iei teren de 300+ metri patrati si cu ce iti ramane iti construiesti tu vila.

Garantia livrarii. Cum ziceam mai sus, ingropi 85000 EUR pe ceva ce poate vei primi in 12-18 luni, pentru ca proiectele sunt in marea lor majoritate DOAR pe hartie. Nu exista nimic construit, nici macar fundatia nu e sapata. Ce garantie am eu ca se va termina lucrarea in timpul promis? Adica iau un credit ipotecar de la banca pentru ceva care are doar promisiune de dezvoltare si ma apuc si platesc rate si dobanzi in timp ce astept sa se ridice imobilul? Si daca se duce RORBOR-ul in nori si se face EUR 7-8 lei?

Nu, mersi! Atat timp cat nu am banii suficienti sa cumpar ceva cu banii jos si trebuie sa apelez la un credit prefer sa caut ceva ce exista sau pot sa-l vad dezvoltat intr-un stadiu cat mai aproape de final daca nu deja finalizat. Si cat mai aproape de un mijloc de transport sa ma pot deplasa usor la locul de munca sau oriunde am nevoie si sa stau fara grija copiilor care fac 1 ora pana la scoala si inca una inapoi schimband diverse mijloace de transport.

Suna frumos „casa la padure, iarba verde, floricele, pasarele, liniste…”. Dar din pacate pentru mine nu merita efortul, nici fizic si nici financiar. Cel putin deocamdata.