Ultima intrebare Isaac Asimov 4/7

Continuare Partea a 3-a

ULTIMA INTREBARE
(The Last Question – 1956)
Isaac Asimov

Mintea lui Zee Prime cuprinse noua galaxie, prea putin interesata de nenumaratele spirale de stele ce o alcatuiau. O galaxie pe care n-o mai vazuse pâna atunci. Avea oare sa le vada pe toate? Erau atât de multe, fiecare cu propria ei încarcatura umana… O încarcatura mai degraba pasiva. Într-o masura tot mai mare, adevarata esenta a omului se afla aici, în spatiu.
Minti, nu corpuri! Corpurile nemuritoare ramâneau pe planete, mentinute vreme de eoni în
anabioza. Uneori, ele erau trezite pentru a efectua activitati fizice, dar asta se întâmpla tot mai rar. Putini indivizi noi se nasteau ca sa se alature multimii incredibile, dar ce importanta avea? În Univers, exista prea putin loc pentru indivizi noi.
Zee Prime fu desteptat din reverie, întâlnind tentaculele cetoase ale altei minti.

– Sunt Zee Prime, spuse el. Tu cine esti?
– Sunt Dee Sub Wun. Din ce galaxie esti?
– Noi îi spunem doar Galaxia. Dar tu din ce galaxie esti?
– Si noi o numim pe a noastra Galaxia. Toti oamenii numesc galaxia lor pur si simplu Galaxia si atât. De ce nu?
– Asa este. Toate galaxiile sunt la fel.
– Nu chiar toate. Rasa umana trebuie sa fi pornit dintr-o galaxie anume. Aceea este diferita.
– Din care galaxie? întreba Zee Prime.
– Nu stiu. Universal AC ar trebui sa stie.
– Sa-l întrebam? Brusc, sunt curios.

Perceptiile lui Zee Prime se extinsera pâna ce galaxiile însele se redusera si devenira o
pulbere difuza pe un fundal mult mai maret. Sute de miliarde de galaxii, toate cu fiintele lor
nemuritoare, toate purtându-si încarcaturile de inteligente cu minti ce rataceau liber prin spatiu.
Una singura dintre ele era fara pereche, fiind galaxia de obârsie a omului. În trecutul sau neclar si îndepartat, ea cunoscuse o perioada când fusese unica galaxie populata de oameni.
Zee Prime era extrem de curios sa vada galaxia aceea, asa încât striga:
– Universal AC! În care galaxie a aparut omenirea?
Universal AC îl auzi, deoarece pe fiecare planeta si prin tot spatiul avea receptori ce duceau prin hiperspatiu catre un punct necunoscut unde se afla el.
Zee Prime auzise de un singur om ale carui gânduri razbisera în apropierea lui Universal AC, dar acesta nu zarise decât un glob stralucitor cu diametrul de jumatate de metru, aproape imposibil de privit direct.
– Dar cum este posibil ca Universal AC sa fie atât de mic? întrebase Zee Prime.
– Cea mai mare parte a lui, venise raspunsul, se gaseste în hiperspatiu. Nu-mi pot imagina
forma sub care exista acolo.

Nimeni nu si-o putea imagina, deoarece, Zee Prime stia prea bine, trecuse de mult ziua când Omul jucase vreun rol în constructia unui Universal AC. Fiecare Universal AC îsi proiecta si îsi construia succesorul. Fiecare, în decursul existentei sale de peste un milion de ani, acumula datele necesare pentru a construi un succesor mai bun, mai complex, mai capabil, care avea sa-i cuprinda bazele de date si individualitatea.
Universal AC întrerupse gândurile ratacitoare ale lui Zee Prime nu prin cuvinte, ci printr-o
indicatie. Mintea lui Zee Prime fu condusa în oceanul difuz de galaxii, dintre care una se mari treptat, aratându-si stelele.
Un gând sosi de la o distanta infinita, dar perfect distinct: ACEASTA ESTE GALAXIA DE
ORIGINE A OMULUI.
Era totusi la fel cu oricare alta galaxie si Zee Prime îsi tainui dezamagirea.
Dee Sub Wun, a carui minte îl însotise, vorbi pe neasteptate:
– Si care dintre stele este steaua de origine a Omului?
Universal AC raspunse: STEAUA DE ORIGINE A OMULUI A DEVENIT O NOVA. ACUM
ESTE O PITICA ALBA.
– Oamenii de acolo au murit? întreba Zee Prime, surprins si aproape fara sa se gândeasca.
Universal AC raspunse: ASA CUM SE ÎNTÂMPLA ÎN ASEMENEA CAZURI, O LUME NOUA
A FOST CONSTRUITA DIN TIMP PENTRU CORPURILE LOR MATERIALE.
– Da, bineînteles, zise Zee Prime, simtindu-se totusi coplesit de o senzatie de pierdere.
Mintea lui întrerupse legatura cu galaxia de origine a Omului si o lasa sa se retraga si sa se
piarda printre punctuletele difuze. Nu mai dorea s-o revada.
– Ce s-a întâmplat? întreba Dee Sub Wun.
– Stelele mor. Steaua de origine a Omului este moarta.
– Toate trebuie sa moara. De ce n-ar muri?
– Însa când toata energia va fi epuizata, corpurile noastre vor muri, si noi o data cu ele.
– Asta se va petrece peste miliarde de ani.
– Nu vreau sa se întâmple nici chiar dupa miliarde de ani. Universal AC! Cum se poate opri
moartea stelelor?
– Întrebi cum se poate inversa entropia, observa amuzat Dee Sub Wun.
lar Universal AC raspunse: DATELE CONTINUA SA FlE INSUFICIENTE PENTRU UN
RASPUNS CORECT.
Gândurile lui Zee Prime revenira spre propria sa galaxie. EI nu se mai gândi la Dee Sub
Wun, al carui trup se putea afla într-o galaxie situata la o departare de un trilion de ani-lumina sau pe planeta vecina. Nu era important.
Nefericit, Zee Prime începu sa colecteze hidrogen interstelar, cu care sa-si construiasca
propria lui steluta. Daca stelele trebuiau sa moara într-o buna zi, cel putin câteva mai puteau fi construite.

Continua cu partea 5/7

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.