Evenimente de grup

Nu cred ca exista cineva care sa nu fi fost pus in situatia de a participa la o intalnire cu mai multe persoane, marea majoritate necunoscute. Ca este vorba de o prezentare, o serata o petrecere, nu conteaza. Contextul este acelasi.

Primul lucru care il faci cand ajungi acolo este ca, in maxim 2 secunde din momentul in care ai fost prezentat de un cunoscut unui grup de cunostinte, sa le uiti numele. Daca ai 5 persoane necunoscute in fata si dai mana cu fiecare dintre ei, in momentul in care dai mana cu a doua persoana ai si uitat numele primei. In mod normal ai putea sa ii intrebi din nou cum ii cheama, insa nu vrei sa dai impresia ca esti unul de genul „cretin-ce-nu-e-in-stare-sa-retina-un-nume”, oricat de binevoitori sau zambitori ar fi oamenii. Risti sa iti atragi niste zambete cu subinteles si atunci de cele mai multe ori nu intrebi a doua oara cum ii cheama. Cel putin la inceputul intalnirii.

Situatia devine si mai jenanta in momentul in care te intalnesti cu o persoana cu care te-ai mai vazut si alta data. Si, normal, i-ai uitat numele in secunda a doua (vezi mai sus). Incerci sa „dregi busuiocul” si sa va aduceti aminte de momentele placute petrecute „data trecuta”, insa niciunul dintre voi nu are habar cum il cheama pe celalalt, cine v-a facut introducerea si in ce context v-ati intalnit. In situatii de genul acesta, comunicarea se rezuma la intrebari de genul: „Ce mai faci/Cum o mai duci?”, „Ce ai mai facut de data trecuta?”, „Te-ai/Nu te-ai schimbat in bine/rau?”, „Ce ploua afara!” si „Ce cald o sa fie la vara!”. Si in tot acest timp astepti un colac de salvare, oricare ar fi acela, care sa intrerupa discutia si sa te faci nevazut.

Cand toata lumea se aseaza la masa, bineinteles ca vei avea comeseni o parte dintre cei pe care abia i-ai cunoscut. Si iar incepe balciul. Reusesti pana la urma sa iti amintesti numele (sau consulti foaia din nou, pe sub masa), insa cum te adresezi? Domnule? Doamna? Gigele? Iarasi situatie jenanta, mai ales daca persoanele sunt mai in varsta decat tine. Incerci sa te porti civilizat, sa arati ca ai maniere si stii cum se foloseste cutitul si furculita, sa mesteci rar si fara zgomot, sa bei incet apa, fara sa versi paharul, dar inevitabil o nenorocire se intampla si atunci toti ochii se indreapta spre tine. Parca le citesti gandurile: „Ia te uita ce neindemanatic e si asta! Am stiut eu din momentul in care ne-am cunoscut ca este ceva ciudat cu el!”

In cele din urma seara se incheie, lumea pleaca acasa. Mai arunci cateva zambete si cate un salut si respiri usurat ca totul s-a terminat. Te pregatesti apoi sufleteste pentru morala care urmeaza, din partea insotitorului. Doar nu credeai ca scapi asa usor: „Nu puteai, draga, sa fii mai atent(a)? Aoleu cu ce natang(a) m-am procopsit si eu! Aproape ca mi-ai stricat toata seara! Sa vezi ce barfe o sa apara maine la birou! Pai, da, taci, ce stii tu? Eu o sa le suport!”. Si inghiti in sec, ca un copil mic pe care parintii l-au prins facand o prostioara, uitandu-te in stanga si in dreapta pentru un loc unde sa te ascunzi.

Ajungi acasa, faci un dus sa te relaxezi si te arunci in pat, cu perna pe urechi, jurand in gand ca nu vei mai participa la astfel de evenimente. Sigur nu vei inchide un ochi toata noaptea sau, daca o vei face, vei avea cosmaruri.

party

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.