Cat ti-e plapuma?

Nu o sa comentez despre decizia lui Ponta sau a lui Chitoiu sau care o mai fi fost cu privire la electoRATA, asa cum i se spune in ultimul timp. A fost o decizie sociala, electorala sau cum o fi fost…treaba lor. Las analistii economici sa decida daca e buna sau nu si pe altii sa speculeze „substraturile” deciziei.

Ce vreau insa sa comentez este cum poate un om, avand maxim 1600 lei salariul lunar, sa ajunga sa se indatoreze peste cap, astfel incat sa nu mai fie in stare sa isi plateasca o rata bancara.

Facand putina matematica, un salariu mediu pe economie este undeva la 2300 de lei brut. Asta inseamna cam 1620 de lei net pe luna. Conform Institutului National de Statistica, romanii dau cam 50% din salariu pe mancare, bautura si tigari, deci din acesti 1620 de lei le mai raman 810 de lei pe luna. Plata intretinerii, la bloc, variaza undeva de la 150 de lei vara pana, sa zicem, 450 de lei iarna, deci cam 300 de lei in medie lunar/an. Din cei 810 de lei unui roman ii mai raman 510 lei. Daca mai luam in calcul si energia electrica, abonamentele de telefon si cablu, transportul, probabil ca cei 510 lei se transforma undeva la vreo 250-300. Pentru o familie cu un copil, daca mai scazi hainele si alte cheltuieli probabil ca, dupa ce strang cureaua le mai raman vreo 3-500 de lei pe luna de cheltuiala.

Cazul de mai sus este unul fericit. Sunt destul de multe familii care nu au nici macar 1500 de lei pe luna, ca sa nu mai vorbim de pensionari si asistati sociali, cu pensii de sub 1000 de lei.

In conditiile acestea, cum poti sa te indatorezi atat incat nu mai esti in stare sa iti platesti ratele?

Primul caz care imi vine in minte este inconstienta. Sunt bine cunoscute cazurile de credite cu buletinul, campanii ale diverselor magazine cu specific electronic si electocasnic, de acum cativa ani. Atunci au dat buzna cu totii sa-si ia un televizor nou, un frigider nou sau mai stiu eu ce alte produse. Bineinteles ca atat firmele cat si bancile au avut de castigat prin asta, nu atat prin valoarea individuala a produsului vandut ci prin volumul vanzarilor. Nu am fost tentat de un astfel de credit, nu cunosc conditiile si nu stiu daca o persoana putea sa ia mai multe credite de acest fel, obtinand astfel o rata de credit cumulata mare.

Pe langa inconstienta mai este si dorinta romanului de a impresiona, de a se da mare. Ce conteaza ca erau restantieri la intretinere pe cateva luni? Cand s-a dat drumul la credite, s-a infipt in cea mai smechera plasma, cel mai nou smartphone sau cel mai mare frigider. Cu alte cuvinte cumpara obiecte care au o mie si una de functii, desi el foloseste doar 10% din ele, doar ca sa se dea mare fata de prieteni si rude. Parca vad un cliseu: „Hai vecine sa bem un vin! Ia uite ce frigider cu dispenser mi-am luat! Si face si gheata maruntita! Ba mai si vorbesc cu el! Si plasma de 130 de cm diagonala, ce zici de ea?”

Daca cele de mai sus si le fac cu mana lor, sunt situatii nefericite, pentru aceiasi oameni cu venituri sub 1600 de lei lunar, gen (cum zicea un prieten): „S-a stricat frigiderul! Acum ce fac?”. Normal ca trebuie sa-ti iei altul. Dar ia-ti ceva care sa iti ajunga pe masura puterilor: ia-ti un frigider mai ieftin, cu garantie doi ani (se gasesc la 6-700 de lei), la care platesti o rata de 40-50 de lei pe luna, daca tot faci credit.

Si ultimul caz nefericit este atunci cand omul isi pierde serviciul, el avand deja contractat un credit. Atunci ai cam pus-o, trebuie neaparat sa te angajezi repede, daca nu ai fost istet si ti-ai pus ceva bani deoparte, ca sa supravietuiesti o perioada. Treci la regim de austeritate si tai din cheltuieli, rezumandu-te doar la cele stric necesare.

Insa, oricare ar fi situatiile, un singur lucru ramane de baza: te intinzi cat ti-e plapuma. Chiar daca esti pensionar sau patron de firma. Azi poti fi pe val, cum se zice, iar maine s-ar putea sa te chinui sa te stai cu capul la suprafata. Daca risti o faci pe pielea ta.

Ai ajuns intr-o situatie critica si ai bani de dat? Faci niste calcule si tai la sange tot ce se poate. Nu te mai duci la mare anul asta, renunti la alcool, tigari si seminte, mananci mai multe legume si mamaliga decat fripturi si delicatese. Te gandesti ca pentru somaj iei cam 500 de lei in mana si cu astia trebuie sa rezisti o perioada. Vinzi plasma care ti-ai luat-o acum cateva luni si iti iei un televizor cu tub, ca sa faci rost de bani. Poate dai smartphone-ul cumparat cu 1500 de lei pe unul normal, de 100 de lei. Sunt lucruri care le poti face, daca ai putin cap sau daca ti-a venit mintea la cap intre timp. Nu se mai poate „cu fundul si in caruta si in teleguta”.

Sunt ferm convins ca dintre toate cazurile pe care incearca acum Guvernul sa le scoata din rahat, cel putin 80% sunt pentru oameni care s-au riscat mai mult decat i-au tinut buzunarele (primele doua de mai sus). Si asta ma enerveaza la culme, pentru ca si Guvernul este constient de asta si profita de asta. Este evident ca din acestia 80%, poate 10% vor fi cei carora le va veni mintea la cap, restul gasindu-se in situatia de azi si peste 2 ani. Si in acesti 2 ani se vor scumpi toate, iarasi: si gazele, si benzina, si mancarea, si bautura… Iar lui Dorel care i-a placut sa huzureasca si sa se dea mare nu-i vor ajunge nici atunci banii sa-si plateasca ratele, pentru ca mentalitatea lui este aceeasi.

1 Comment

  1. aveti dreptate ca pentru asa decizie nu se poate raspunde decat cu injuraturi, dar trebuie sa fim decenti si sa recunoastem ca nici guvernul nu e mai departe de acei inconstienti care se indatoreaza fara sa fie siguri pe ‘buzunarul ‘ lor.

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.