Top 10 formatii rock ale anilor ’80-’90 (7)

Probabil ca ati observat ca rock-ul anilor ’80-’90 ascultat de mine varia, de la baietii pletosi si melodici cum erau cei de la Europe sau cei de la Scorpions, la heavy metal-ul cu influente thrash uneori al celor de la Metallica.

Ei bine, asta nu e tot. Daca pana acum sunetele au fost cat de cat „usoare”, ce ziceti de un „Judas Priest”?

Desi si-au inceput activitatea in 1969, Judas Priest este una din cele mai longevive formatii de heavy metal, cu foarte multe albume la activ. Ca si la alte formatii consacrate, nici la ei treburile nu au fost totdeauna „roz”, existand diverse schimbari ale membrilor de-alungul timpului.

Prima formatie aparuta sub numele de Judas Priest i-a avut ca membri pe Al Atkins (vocal), Bruno Stapenhil (bass), Ernie Chataway (chitara solo) si John Partridge (tobe) insa, in 1970 formatia se destrama. In acelasi timp, K. K. Downing, Ian Hill, and John Ellis, prieteni apropiati din copilarie, avand aceleasi preferinte muzicale, cantau in formatia Freight. Cand i-a cunoscut pe cei trei, Atkins le-a propus sa devina vocalistul formatiei. Tot el este cel care a si sugerat numele de Judas Priest (al vechii lui formatii), de la un cantec al lui Bob Dylan, The Ballad of Frankie Lee and Judas Priest.

judas priest 1Noua formula ii avea pe Atkins (vocal), Kenny Downing (chitara solo), Ian „Skull” Hill (bass) si John Ellis (tobe). Pana in 1974 formatia canta in diverse concerte in jurul orasului Birmingham, cateodata fiind in deschidere la formatii mai consacrate ca Budgie, Thin Lizzy si Trapeze. Greutatile financiare si managementul prost al companiei IMA (condusa de Tony Iommi – Black Sabbath) conduce la plecarea lui Atkins si a tobosarului Alan Moore.

O prietena a lui Hill il sugereaza acestuia pe Rob Halford (fratele sau) care impreuna cu tobosarul John Hinch se alatura formatiei.

Inainte de a intra in studio in 1974 pentru a inregistra un album, li s-a sugerat sa mai adauge un membru formatiei, insa Downing nu dorea aparitia unui clapar, asa ca se decid sa-l „angajeze” pe chitaristul Glenn Tipton. In noua formula scot albumul „Rocka Rolla”. Turneul care a urmat a fost sustinut in Europa.

Urmatorul album, „Sad Wings of Destiny” apare in 1976, formatia fiind proprii lor producatori. Acest album, precum si un foarte bun concert sustinut la festivalul de rock din Reading au facut ca interesul publicului sa creasca.

In 1977 apare albumul „Sin After Sin”, urmat apoi in 1978 de „Stained Class” si „Killing Machine”. Membri adopta acum o imbracaminte care va constitui imaginea lor pentru intreaga cariera: „piele si tinte”.

Albumul live „Unleashed in the East” a fost inregistrat in timpul turneului in Japonia, in 1979 si a primit discul de platina.

In 1980 apare un nou album de studio, „British Steel”. Cele mai difuzate piese au fost „United”, „Breaking the Law” si „Living After Midnight”.  Apoi, in 1981, apare „Point of Entry”, urmat de un turneu de promovare.

Anul 1982 aduce albumul „Screaming for Vengeance”, iar in 1984 scot „Defenders of Faith”. „Turbo” apare in 1986 iar formatia schimba putin linia melodica, folosindu-se de sintetizatoare. Albumul primeste si el discul de platina si este urmat de un turneu de succes de promovare, care da un nou album live, „Priest … Live!”.

In 1988 apare „Ram it Down”, continand piese ramase ne-editate pe „Turbo”, dar si cateva piese noi. Acest album a fost considerat de critici ca cel in care formatia incearca sa renunte la sintetizatoare si sa se intoarca la sunetul de heavy metal pur.

1990 este anul albumului „Painkiller”, unde singura piesa care contine sunete de sintetizator este „A Touch of Evil”. Turneul care urmeaza ii are in deschidere pe Megadeth, Pantera, Sepultura sau Testament si a culminat cu concertul „Rock in Rio”, in Brazilia, in fata a peste 100.000 de fani.

Dupa turneu, Halford paraseste formatia pentru a urma propriul lui proiect de thrash, fondand formatia „Fight”. Colaborarea cu fostii lui colegi a continuat, in 1993 aparand albumul „Metal Works ’73-’93” pentru a comemora 20 de ani de existenta a formatiei.

In 1996 locul lui Halford este luat de Tim „Ripper” Owens. In aceasta formula formatia scoate „Jugulator’ (1997) si „Demolition” (2010), dar si doua dublu-albume live, ” ’98 Live Meltdown” si „Live in London”. Albumul „Demolition” a fost considerat o dezamagire.

judas priest 2Dupa 11 ani de despartire, Haford revine in formula in 2003, an in care apare „Metalogy”, un set de albume continang piese vechi, urmat de un concert in 2004 in Europa si SUA.    In 2005 apare un nou album de succes, „Angel of Retribution”.

Impreuna cu Queen, Kiss si Def Leppart, Judas Priest intra in VH1 Rock Honors. Ceremonia a avut loc in 2005 in Las Vegas, Nevada.

Albumul „Nostradamus” apare in 2006, urmat si el de un turneu international, turneu ce avea sa aduca un nou album live, „A Touch of Evil: Live” in 2009.

In decembrie 2010 formatia a anuntat ca turneul „Epitaph Tour” va fi cel de retragere. Turneul avea sa dureze pana in 2012. In timpul turneului Downning se retrage, Ian Hill ramanand ultimul membru din formula initiala a formatiei. Augus 2011 aduce lansarea unui nou set de single-uri, „Single Cuts” iar, Halford declara ca au 10 sau 12 piese deja scrise pentru noul lor album, lansat sub numele de „The Chosen Few” (2011).

In 2013 Halford anunta ca turneul „Epitaph Tour” nu va fi ultimul al formatiei.

Componenta actuala:

  • Ian Hill – bass (1970–prezent)
  • Rob Halford – vocal (1973–1992, 2003–prezent)
  • Glenn Tipton – chitara, clape, sintetizator (1974–prezent)
  • Scott Travis – tobe (1989–prezent)
  • Richie Faulkner – chitara (2011–prezent)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *