Dragi suporteri ai echipei nationale. Trebuie sa va marturisesc. Sa fac mea culpa. Nu mai dati in Piturca, nu e el de vina. Si nici Stancu sau Chiriches sau Tatarusanu sau Marica. Adevaratul vinovat sunt eu.

Da, eu. Daca nu ar fi fost din cauza mea, echipa Romaniei ar fi castigat toate meciurile care s-au terminat cu egal sau au luat bataie. Eu sunt karma negativa a lor.

Toate acestea au inceput prin 1995-6, cand nationala juca pe Ghencea. De nu stiu cate ori trasesera prietenii de mine: „Hai ma si tu la meci, sa vezi meciul din tribuna! Sa vezi atmosfera!’. Si, m-am dus. Concluzia? A plouat de a rupt, ne-a facut ciuciulete ploaia si am mai si luat bataie. Si atunci am auzit pentru prima data cuvintele: „Ai venit si tu o data la stadion si uite ce s-a intamplat!”

Bine, am zis ca a fost o intamplare, dar lucrurile s-au repetat. De cate ori se anunta un meci al Romaniei si eram in fata televizorului sau pe stadion, inevitabil ne bateau ceilalti sau faceam egal. Asa a fost si cand a ajuns Hagi antrenor, dar si cand era Boloni. Asa s-a intamplat si la mondiale cand am jucat cu francezii si italienii si olandezii. Si anul trecut pe Arena Nationala la fel, cu Olandezii.

In schimb, daca NU ma uitam la TV in mod sigur castigam.

Mai vreti dovezi? Saptamana trecuta cand am jucat cu Ungaria nu am vazut meciul, dar l-am ascultat la radio. Concluzia? 3-0 pentru Romania. Aseara, in schimb, m-am dus si eu cu baietii la o terasa, sa-i vedem pe ai nostri cum joaca cu turcii? Exact! Am luat bataie.

Asa ca, va rog eu, nu mai dati in Piturca! El nu are nicio vina. Daca eu nu ma uitam la meci sigur ii bateam pe turci. Si pe olandezi si pe toti.

Dar, promit. Mai avem 2 meciuri in grupa. N-o sa ma uit la ele (desi ma roade putin sa fac o exceptie cu Andora). Si o sa vedeti batem tot.