Cum a fost cucerit vestul (3)

Lupta pentru dominare

Cum era de asteptat, pe parcursul colonizarii au existat mai multe razboaie intre colonizatori pentru ocuparea noilor teritorii sau pentru suprematie in zona. Principalele protagoniste au fost Anglia si Franta, lupta ducandu-se pe doua fronturi, atat cel american cat si cel european.

Aceste conflicte au dus la militarizarea excesiva a coloniilor si la constructia de numeroase baze militare (forturi) si garnizoane, aducerea din Europa a militarilor veterani si specializarea recrutilor.  In timpul razboaielor, conflictul dintre colonizatori si populatia bastinasa a continuat:

  • Tuscarora au atacat coloniile engleze din Carolina de Nord, un razboi care a durat 2 ani si s-a incheiat cu alungarea indienilor in zona de nord, la Haudenosaunee, devenind a sasea natiune.
  • Yamasee au fost aproape exterminati in luptele cu englezii din Carolina de Sud
  • Chickasaw, Fox si Natchez au luptat impotriva francezilor
  • Cherokee au fost obligati sa cedeze terenuri enlezilor dupa un pact ce a urmat unui razboi de doi ani in Virginia si Carolina
  • Indienii Ottawa, Algonquin, Seneca, Mingo si Wyandot au reusit sa captureze impreuna noua garnizoane enlgezesti si au purtat un asediu de 6 luni asupra orasului Detroit, conflict insa incheiat cu un pact in 1776

Pe langa aceste lupte, o mare parte din populatia indigena a fost decimata de bolile si epidemiile aduse de colonisti.

Dupa victoria Angliei asupra Frantei, aceasta din urma a fost nevoita sa cedeze o mare parte a teritoriilor ocupate. In 1763, in urma Proclamatiei Regale a fost stabilit un Teritoriu Indian la vest de muntii Apalasi si de cele 13 colonii. In acest teritoriu nu se putea face cumpararea terenului de catre nimeni altcineva decat de catre coroana regala. In coloniile noi preluate de la francezi, colonistii existenti trebuiau sa se mute si, la fel ca in Teritoriul Indian, cumpararea terenului nu putea fi facuta de altcineva decat de coroana regala in prezenta Primelor Natiuni (cum erau denumiti indigenii).

Totusi, prevederile acestei proclamatii au fost calcate in mod frecvent de colonisti, indienii ne-avand de partea lor nicio autoritate care sa ii sustina.

Crearea Statelor Unite ale Americii

Secolele 18 si 19 au fost o perioada de razboaie de independenta care au fortat in cele din urma statele europene sa se retraga din America, lasand in urma noua natiune, care avea sa poarte denumirea de Statele Unite.

Numeroasele campanii de colonizare duse de Anglia, rezultate in razboaie in Europa, Asia, Africa si Australia, au secatuit tara. Costul de mentinere a coloniilor in teritoriile cucerite erau imense si au dus la impunerea de taxe. Protestele si revoltele colonizatorilor au culminat cu Razboiul de Independenta, finalizat in 1783 cu cedarea britanicilor a numeroase teritorii de-alungul Atlanticului. Faptul ca Anglia nu a pierdut toate teritoriile a fost influentat de participarea indienilor in razboi de partea britanicilor si de Proclamatia Regala din 1763.

Consolidandu-si pozitia, cele 13 colonii de pe coasta Atlanticului, Statele Unite independente au inceput in 1790 campanii militare spre vest, pentru extinderea granitelor. Primele doua campanii militare au fost infrante de o confederatie indiana a natiunilor Miami, Shawnee, Ojibway, Delaware, Potawatomi si Ottawa insa cea de-a treia, condusa de generalul Anthony Wayne a reusit sa invinga confederatia pe malul lacului Eire. Supravietuitorii au incercat sa se adaposteasca in fortul britanic Miami insa le-a fost refuzat accesul, lupta terminandu-se cu un adevarat mascru asupra indienilor.

„Razboiul Indian” inceput de Statele Unite a continuat timp de inca 100 de ani si a avut ca scop exterminarea nativilor indieni si izolarea supravietuitorilor in teritorii pustii si sterpe. Urmatorul pas a fost distrugerea culturii indiene.

In 1815 luptele dintre americani si britanici au luat sfarsit, dar conflictele americanilor cu nativii indieni au continuat.

In 1830 a fost implementat Actul pentru Eliminarea Indienilor si a fost redefinit Teritoriul Indian si Frontiera Indiana Permanenta. Acestea au condus la mutarea indienilor catre vest. Mii de indieni Cherokee au fost fortati sa intre in tabere de concentrare, catre vest, mutare cunoscuta ca si Drumul Lacrimilor (Trail of Tears). In timpul iernii, unul din patru indieni au murit de frig, foame sau boli. Multe alte natiuni au fost relocate.  Frontiera Indiana Permanenta era o linie militarizata de garnizoane americane.

Insa nici aceasta frontiera nu avea sa reziste. Odata cu anexarea de catre Statele Unite a nordului Mexicului, in componenta au intrat state ca Texas, California, Colorado, Arizona si Utah. Descoperirea aurului in California a adus la noi valuri de colonisti care doreau sa se imbogateasca. A fost o perioada de razboaie intre Statele Unite si natiunile Lakota, Cheyenne, Commanche, Kiowa, Yakima, Nez Perce, Walla Walla, Cayuse, Arapaho, Apache, Navajo, Shoshone, Kickapoos si multe altele, perioada in care mai multe capetenii au devenit simbol al rezistentei indienilor: Crazy Horse, Tatanka Yotanka (Sitting Bull), Ten Bears, Victorio, Geronimo, Quanah Parker, Wovoka, Black Kettle, Red Cloud, Chief Joseph si altii.

Desi in aceasta perioada Statele Unite au pierdut multe lupte, au reusit cu timpul sa isi impuna dominarea, prin aceleasi mecanisme: bolile si epidemiile (pojar, varicela, holera).

Razboiul Civil

Un eveniment major in aceasta perioada avea sa fie Razboiul Civil. Desi sloganul lui a fost „abolirea sclaviei”, adevaratul substrat a fost insa conflictul intre nordul industrializat si comercial si stagnarea economica a zonei de sud unde predomina agricultura bazata pe exploatarea sclavilor africani. Sclavia era vazuta de o mare partea clasei conducatoare din Nord ca fiind un obstacol in cresterea economica (exploatarea cu noile tehnologii era mult mai profitabila decat cea cu sclavi).

Razboiul Civil a inceput in 1861. O mare parte a sclavilor (aproximativ 4 milioane) au reusit sa scape si s-au inrolat imediat in armata nordului. Cei care ramasesera inca pe plantatii au pornit revolte. Acestea, cumulate cu atacurile Nordului, au condus la infrangerea teritoriilor din Sud, a Confederatiei.

Africanilor li s-a promis libertate, democratie, drepturi, guvern propriu si proprietati. Ce au primit a fost tot o forma de supunere prin forta militara si opresie asupra comunitatilor afro sau prin ridicarea din randul africanilor a unor mici burgezi care promovau ideea de natiune si libertate prin respectarea regulilor impuse de capitalistii din Nord. Forte armate ale Uniunii au atacat comunitatile afro care ocupau teritoriile arestand liderii, cei care luptasera in Razboiul Civil au fost trimisi sa lupte in Razboiul Indian, au fost infiintate organizatii teroriste ale albilor, cea mai cunoscuta fiind Ku-Klux-Klan. Desi aveau drept de vot, mii de negri au fost omorati de catre aceste organizatii in timpul campaniilor electorale, pentru a nu permite alegerea unui negru intr-un post de conducere.

Ultimii 100  de ani

In acest timp, razboiul cu indienii a continuat. Odata cu construirea caii ferate care traversa America de la un ocean la altul, colonizarea s-a accentuat. Procesul de exterminare a indienilor avea sa intre intr-o faza finala, incheiata cu mii de soldati morti si cu cheltuieli enorme. Uciderea ultimei turme mari de bizoni de catre vanatorii americani avea sa aibe si ea un impact major asupra deznodamantului.

La inceputul anului 1900, populatia indiana ajunsese in Statele Unite la 250.000. Indenii sunt fortati sa traiasca in teritorii izolate si sterpe, iar procesul de asimilare continua prin agentii guvernamentale ca Biroul de Afaceri Indiene. Coloniile indiene, de data aceasta, erau conduse de angajati ai statului sau de misionari, care detineau controlul politic, economic si cultural.  Pe langa acestea, folosirea fortei militare sau paramilitare are o contributie majora in pastrarea sub control a situatiei. Daca in SUA populatia indiana nu mai conta sub aspect economic si industrial, in America Centrala si de Sud indigenii sunt inca folositi ca sclavi in agricultura sau exploatarile industriale.

In ultimii 100 de ani au avut loc numeroase conflicte cu nativii indieni, pe tot continentul american. Au fost infiintate organizatii care apara drepturile indienilor, au avut loc manifestatii care s-au terminat de cele mai multe ori violent, cu moartea atata a participantilor cat si a fortelor de ordine (politie sau armata). Cererile lor sunt controlul asupra teritoriilor indiene, reforme constitutionale si de taxe, dizolvarea pseudo-agentiilor care „apara” drepturile indienilor, dreptul la vot, la educatie si la viata.

Desi a fost inceput acum 500 de ani, procesul de colonizare pare a continua: ucideri, furturi, distrugerea mediului natural. Conquistadorii au fost inlocuiti de armata si politie. Bolile si epidemiile continua, acum impreuna cu poluarea si folosirea pesticidelor. Desi a fost abolita sclavia, populatiile de negri, indieni sau metisi sunt la fel de rau vazuti si tratati. Oamenii traiesc in conditii mizere, iar cazurile de alcoolism si sinuciderile sunt frecvente.

Singurul lucru care a ramas la fel este rezistenta importiva colonizarii. Rezistenta importiva genocidului arata ca oamenii nu au fost inca nici invinsi, nici cuceriti.

„Now that war is being forced upon us, we will turn our hearts and minds to war and it too we will wage with all our might… Our Spirits are strong. We are together at last with ourselves and the world of our ancestors; we are proud before our children and our generations unborn… We are free. No yoke of white government oppression can contain us. We are free” – Mohawk Nation Office, August 27, 1990.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *