Scrisoare imaginara catre pietoni

Dragi pietoni,

 

Probabil v-ati simtit neglijati de catre mine si scrisorile mele imaginare si m-am gandit ca aceasta situatie trebuie urgent remediata. Rezultatul este aceasta scrisoare de toata frumusetea. De fapt, adevaratul motiv pentru care va scriu este pentru ca nu va mai suport. Nici in calitate de sofer dar nici in calitate de co-pieton. Din orice unghi v-as privi, pur si simplu sunteti groaznici. 

Groaznic de inconstienti. Ma fascineaza si ma ingrozeste cum va aruncati voi pe trecere  ca niste eroi gata sa cada pentru tara, gen sacrificiul suprem. Dar si cum sunteti suparati si surprinsi ca masina in fata careia v-ati aruncat, a pus frana in ultimul moment si era gata sa va calce. Inteleg ca pietonii nu prea sunt lasati sa traverseze. Chiar inteleg, pentru ca sunt sofer si nu imi vine sa va las tot timpul, din motive de fluidizare a traficului bineinteles. Insa, tot din cauza ca sunt sofer, imi pot da seama mai bine cand sa fortez trecerea de pietoni. La ce ma refer? Adica atunci cand ma arunc pe trecere, o fac oarecum responsabil. Pentru ca imi dau seama cam ce viteza are nemernicul care nu vrea sa ma lase sa trec si daca poate frana sau nu.  Pietonii puri nu au acest al 7 lea simt. Ei doar se arunca pe trecere. Daca mai adaugam si un telefon mobil, folosit fix in momentul traversarii, deja lungim povestea spre 5 min. Dar, in cazul asta, macar va aflati pe trecere.

Sa vezi spectacol cand iti apare un idiot pe strada, care vrea el sa scurteze drumul  pe acolo, desi are la 100 de metri maxim o trecere de pietoni. Si tu ai viteza. Si incepi sa claxonezi. Degeaba. Eventual iti iei si o injuratura si un urlat maxim:” Da ce ba` nu m-ai vazut ca trec?”. Adica tot eu sunt proasta si nemernica, pentru ca nu inteleg ca el atunci si fix prin mijlocul strazii, are treaba.

Cele mai tari sunt insa mamele cu copii care trec total aiurea sau pe rosu. Repet, cu cel putin 2 copii de mana, trece agale si linistita. Ce nu stie ea este ca atunci cand calci o femeie cu copii primesti cele mai multe puncte. Din nou, daca claxonezi esti nasol. Ii sperii copii. In aceasi categorie intra si mosii care deasemenea trec total aiurea sau pe rosu, in stilul lor caracteristic ( limitare a varstei bineinteles) si anume foarte foarte incet. Nici pe ei nu ii poti claxona, pentru ca fac naibii atac de cord de la sunetul claxonului si ii ai degeaba pe constiinta.

Nu zic ca nu mai trec si eu pe rosu cateodata. Trec, dar doar dupa ce ma asigur ca nu vine nicio masina. De cele mai multe ori prefer sa astept verdele. Dar eu nu vorbesc de cei care trec pe rosu dupa ce se asigura ca nu vine nicio masina. NU. Eu vorbesc despre cei care trec cu o nesimtitre maxima pe rosu, uitandu-se la cer. Din nou, daca ii claxonezi esti un nesimtit. Tot TU!! De ce? Pentru ca ai claxonat, deaia.

Deci, dragii mei pietoni, vedea-v-as pe toti pe pasarele sau in pasaje. Oricum ar fi, nu as mai vrea sa dau ochii cu voi veci pururi.

Cu drag,

Nesimtita care va tot claxoneaza! 

6 thoughts on “Scrisoare imaginara catre pietoni”

  1. Funny and true. Insa e „metri” si nu „metrii” – si „vedea-v-as” nu „vedeav-as”
    Oricum, mult mai bine fata de media RO!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.