Vesnicele vanzatoare

Perioada s?rb?torilor a însemnat, pe lâng? foarte mult? mâncare ?i b?utur?, ?i considerabil de mult timp petrecut în magazine. În magazine inevitabil dai de diverse specimene de vânz?toare, mai mult sau mai pu?in amabile…

Cel mai tare m? enerveaz? vânz?toarele care, la 30 de secunde dupa ce ai plecat de lâng? pantof/bluz?/blug, vin în urma ta s? aranjeze la loc produsul respectiv, vizibil sup?rate c? le-ai deranjat decorul. Sunt acele fiin?e care în timp ce tu e?ti la urm?torul raft, vin în urma ta ?i aseaz? umera?ele la loc. În?eleg c? trebuie p?strat? imaginea magazinului, dar unele se comport? de parc? m-am dus în dulapul lor ?i am creat haos.  Ar putea s? a?tepte m?car pan? la urm?torul client.

Urmeaz? în top vânz?toarele cu preten?ii. De obicei, aceste specimene sunt angajate în magazinele de lux sau m? rog, în cele cu pre?uri peste medie. Cum eu nu m? duc cu hainele mele de duminc? la cump?r?turi ?i nici nu pun pe mine haina de blan?, aceste specimene fac fe?e fe?e la tine. Dac? le comentezi c? ?i se pare prea scump nu ?tiu ce produs ?i-au ar?tat, se uit? la tine ca la ultimul am?rât. De parc? ele/ei ar fi cei mai boga?i oameni de pe p?mânt, cu salarii de mii de euro,  iar tu e?ti cel mai prost din curtea ?colii.

Mai sunt ?i cele care de?i nici nu ai intrat bine în magazin te întreab? dac? te pot ajuta cu ceva. Se ?tie c? noi femeile de multe ori intram într-un magazin doar ca s? ne plimb?m, s? ne uitam. Nu avem neap?rat inten?ia de a cump?ra. De aici nici rezult? c? nici nu avem nevoie de ajutor, mai ales din secunda 5 de când am intrat pe u??. ?tiu, pentru b?rba?ii în c?utare de cadouri sunt absolut necesare, dar pentru femei nu sunt chiar a?a utile.

O alt? categorie: vânz?toarele care te mint pe fa?? cât de bine î?i st? prostia pe care o probezi. Nu vi se pare cam mare? Nuuu, vai, dar v? vine atât de bine! ?i dac? ai avut ghinionul s? te duci singur? la cump?r?turi, te intorci acas? plin? de prostii prea mari/mici.

Sigur, exist? ?i vânz?toare simpatice, dar parc? sunt prea pu?ine. Voi ce experien?e a?i avut prin magazine?

10 thoughts on “Vesnicele vanzatoare”

  1. Stupefactia maxima: magazin pe undeva pe langa Unirii, cu ceva pretentii, intra fetele, noi ramanem afara. Fetele ies brusc, abia ce intrasera. Explicatia: de cum au intrat, le-a intampinat vanzatoarea de tip doberman, paznic la usa, „buna ziua, ce-ati dori, ce cautati?”… ele: „nu, multumim, doar ne uitam…”, replica: „da’ ce, asta-i muzeu?!..”
    Agentii comerciali (vanzatoarele, sa zicem) nu sunt singura categorie de prestatori servicii care ar putea suferi considerabile imbunatatiri.. Dar cred ca nici noi nu stim sa fim clienti, multi dintre noi…

    1. mirceacelbatran

      Exista cursuri pentru vanzari, dar nimeni nu le face pentru ca reprezinta o investitie destul de mare pentru un salariu prost platit. Iar vanzatoare se muta de la un magazin la altul. Si chiar daca ar fi amabile si ar creste vanzarile, salariul tot mic ramane.

      Vanzatoare amabile vezi de obicei in magazinele care le detin ele si nu isi permit sa piarda clienti.

      1. Exista cursuri de vanzari obligatorii si pentru cei care lucreaza in banci si tot degeaba. Cei mai multi functionari sunt acri si au niste replici de te doare capul.

  2. Pai, sa o luam pe pasi.
    1) Exista sefi cu doctorat in jigodism. Nu-i intereseaza ca tu te-ai uitat acum o secunda, daca au vazut marfa deranjata, e vai de capul vanzatorului. Apoi, ce lasi nearanjat, asa ramane pentru ca, de regula, te apuci de altceva.
    2) Datoria vanzatorului este sa intrebe de la inceput pentru ca nu toata lumea are spirit de observatie. Marfa cautata poate fi sub ochii clientului si el sa nu o vada sau nu toata lumea stie ce cauta.
    3) Si la mine vin o gramada de „gura-casca” care deranjeaza toata marfa si iti tin atentia ocupata, atentie pe care o poti da unui posibil client sau unei sarcini pe care trebuie sa o indeplinesti. Sa nu mai vorbim ca genul asta de persoane sunt posibile momeli ale hotilor sau chiar hoti.
    4) Iti cam dai seama, nu dupa tinuta, ci dupa atitudine cine este un posibil client si cine a venit pe la tine doar ca n-are ce face pe acasa.

    1. Stiu ce zici, cu siguranta exista si client fara cei 7 ani de acasa si sefi care se uita la orice detaliu. Dar si pe duduile de mai sus totusi le recunosti fara probleme. Din ce inteleg de la tine, se pare ca si au format un reflex cu atitudinea neprietenoasa sau usor mai batoasa.

  3. Oricat de intelegator esti, ca vanzator t-i se cam taie, cand ai de a face cu toate specimenele.
    O chestie care si mie m-i se pare deplasata este comentatul ca un produs este scump sau sa se faca comparatii cu altele. Este ca si cum te-ai plange ca nu ai bani. Ce vrei, sa te compatimesc? Ia plange-te la controlorii RATB ca biletul e scump, te lasa sa te urci in tramvai?
    Cu laudatul produsului poate merge la zdrentaraie dar la mine, daca ma apuc sa zic ca este bun la ceva fara sa fie sau ca ar avea calitati care, de fapt, nu exista, clientul poate veni cu el stricat, sa-i dau banii pe el, plus ca ma pot alege si cu o vizita din partea OPC.

    1. Ma refeream la produsele cu preturi umflate de exemplu o pereche de blugi 900 de lei sau mai stiu eu ce balarii unde platesti designul nu calitatea produsului in sine. Chiar OPC-ul isi face treaba?

    2. Presupun, Liviu, ca ai oaresce tangente cu domeniul, pari foarte implicat in discutie. de ce sa deranjez un comentariu de genul „scump”?. intr-adevar, cand mergi intr-un magazin de fitze, ti-o asumi putin. nu vei gasi „totul sub 13 lei”. In acelasi timp, imi pot exprima mirarea cand ceva depaseste chiar si imaginatia mea. inseamna ca acel prosus chiar nu isi merita banii.. in ochii mei.
      Vanzatorii ar trebui sa fie totusi mai toleranti, ei iti pot influenta decizia mult. cateodata mai mult decat produsul in sine..

  4. Nu prea cred ca am. Experiente cu vreun fel de vanzatori vreau sa zic. In magazine care nu-s de tip supermarket nu ajung asa des. Si daca nu-s cu chestii cicolatoase sau de „zdrentaraie” (dar in din alea oricum nu calc decat din an in paste), nu intru aproape niciodata doar ca sa ma holbez, ci pentru ca vreau ceva anume. Motiv pentru care n-o sa stau in veci sa caut acel ceva. Intreb daca au, daca da, bine, daca nu, m-am intors pe calcaie in secunda doi si m-am carat de acolo.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *