Cum hr?nim maidanezii

Da, în spe?? maidanezii. Sau poate nu ?tia?i, sunt o mul?ime de oameni ”de bine” care le dau de mâncare.

Eu am prin zon? o mul?ime de javre, în special canine. Pot s? m? laud cu vreo 5 buc??i, to?i fl?c?i, numai la blocul meu. Unul mare ?i gras (chiar râdeau ni?te cuno?tin?e c? nu au v?zut vreun câine maidanez mai gras decât el), numit, evident, Grasul, unul alb-t?rcat zis ?i Puricel (pentru c? îi cam sar purecii de pe nas), frumu?el ?i necastrat, altul negru, la fel de frumos ca Puricel ?i al?i doi: unul alb flocos ?i altul gri, înalt ?i cam schilod.

Vecinii mei, de bun? credin??, le-au f?cut ni?te cote?e, numai c? ori gre?it la num?r, ori nu le-au ajuns banii, a?a c? doar trei dintre pot?i au loc de cazare. Ceilal?i doi, Grasul ?i Puricel, sunt vedete, a?a c? dorm bine-mersi ori la intrare în bloc, pe sc?ri, ori la o vecin? de la etajul 1, pe pre?ul la u??.

OK, sunt lini?ti?i, nu alearg? decât dup? ma?ini, cer?etori ?i bicicli?ti. De câte ori ies cu Honey (bi?oanca mea) afara, plec ?i cu ga?ca de ”b?rba?i” dup? mine. Când e Honey în c?lduri te urmeaz? oriunde, pân? la metrou sau în?untru, chiar dac? nu e c??eaua cu mine. Nu am mai nimic cu ei ?i a? putea zice c? sunt chiar folositori. Am sc?pat astfel, de vreo câ?iva ani, de ni?te droga?i care veneau ?i se injectau în ven? în fiecare sear?, în spatele blocului.

Dar…când vine vorba de mâncare, m? apuc? tot nervii.

Era (este?) o bab? care le d?dea de mâncare fix pe locul unde parchez eu ma?ina. ?i cum nu a fost în stare s? le fac? un curs de bune maniere, s? îi înve?e s? m?nânce cu bave?ic? ?i cu?it ?i furculi??, javrele f?ceau numai mizerie. Ba, î?i mai ?i goleau stomacul tot acolo. Pân? într-o zi când, ghinionul babei, m-am întors acas? cu ma?ina fix în toiul festinului. ?i atunci m-am luat de ea. Replica ei? Cic?, p?cat c? nu iubesc animalele. I-am zis c? am ?i eu câine, dar degeaba. N-a în?eles decât dup? ce am dus la ghen? recipientele în care le d?dea de mâncare sau de b?ut, care, erau legate de gardul de lâng? locul de parcare.

Nu ?tiu dac? am f?cut bine sau nu, pentru c? acum s-a umplut toat? parcarea de mizeria l?sat? de câini. Au g?sit „binevoitorii” alte locuri de hr?nit maidanezii. Vezi oase roase, boabe, m?runtaie, jum?t??i de cârna?i sau mai ?tiu eu ce altfel de resturi peste tot. În fa?a cote?elor, un puzzle de mizerii. La blocul din fa??, acum vrei dou? seri, erau numai ma?e ?i capete de curcan, aruncate, bineîn?eles de iubitorii de l?tr?toare, de la geam. Nu mai vorbesc de excremente. ?i nu vine nimeni s? strâng?.

Dragi iubitori de maidanezi, este u?or s? te ascunzi în spatele acestei etichete, dar dac? iubi?i animalele, f?ce?i-o pân? la cap?t! Nu l?sa?i mizeria în seama altora. Nu e datoria  mea sau firmelor de salubritate s? strâng? dup? voi. Da, dup? voi, nu dup? animale! Poate doar dac? le dresa?i s? duc? resturile la co?ul de gunoi ?i eventual s? dea ?i cu m?tura dup? ce m?nânc?.

E u?or s? te erijezi în iubitor de animale, dar dac? o face?i, duce?i treaba pân? la cap?t. Unde sunt resturi, apar ?i ?obolani sau ?oareci, gândaci sau mai ?tiu eu ce alte gâng?nii. Adic? focare de infec?ie! ?ara asta nu e o cocin? în care voi arunca?i de mâncare la porcii de câini.

E u?or s? arunci cu mâncarea pe geam ?i s? dormi împ?cat cu gândul c? ai hr?nit ni?te vie?uitoare, dar s? nu-?i pese de mizeria care o las? în urm?.

Pune?i mâna ?i strânge?i, altfel o s? v? trezi?i într-o zi cu toat? mizeria, l?sat? de animalele care le hr?ni?i, pe pre?ul de la intrare, cu câinii lega?i de clan??, plus o dedica?ie scris? cu marker permanent pe u?? (am zis marker ca s? nu m? gândesc la altceva).

Nesim?i?ilor!

6 thoughts on “Cum hr?nim maidanezii”

  1. Si la noi la bloc sunt cateva specimene purtatoare de purici care fac pipi si caca la subsol si sunt hranite intensiv de vecini. Au venit hingherii zilele astea si am scapat de unul din ei. Joi avem sedinta cu vecinii si vom discuta si de celalalt care este mai violent. Sfatul meu pentru ei este sa ii ia in casa daca au atat de mult drag pentru ei.

  2. De acord cu Ingrid dar cu imina stransa. Vecina de sub mine are javre si matze. Cand deschide geamul, mori de miros.
    Inteleg sa ai un caine sau o pisica dar nu o turma.
    Cat despre maidanezi, sunt pentru orice metoda care sa-i ia de pe strada. M-am saturat sa calc in mizerie, sa le suport galagia sau sa se repeada la mine. Am auzit ca, in Hunedoara, cei care hranesc javrele pe strada sunt amendati. Poate ar fi cazul sa se faca asta si in Bucuresti.

  3. si pe mine m-a durut inima cand au luat hingherii catelul (culmea, il cheama Bilutza, heart braking). numa’ ca toate mirosurile si microbii si galagia si latraturile si muscaturile (da!) si teama ca daca nu ai o coaja de paine la tine, ti-o furi .. si lista ar putea continua .. posibil sa fiu judecata de iubitorii de animale ca fara inima, alea alea alea. bona avea ochii umezi de dimineata cand ne povestea cum l-au luat „si pe ala batranu’. care nu facea nimic. numa’ latra …”

  4. Cand „numa’ latra” in cor toata noaptea toti ai bagati de oamenii de bine in bloc (da’ nu si in apartamentele proprii) e intr-adevar foarte distractiv. Sau cand vorbesti si tu la telefon si nu poti sa intelegi nimic de latratu’ lor.

    La mine tocmai s-au inmultit, si „minunea” noua are bunul obicei de a racai usile 😐

  5. Deschid in dimineata asta usa sa ies din casa… un rahat de caine. In parcare in spatele blocului plin de oase se alte resturi. Da, am vecini nascuti de scroafe si crescuti in cocina. Cand vine Craciunu’ urmator sa-i taiem?

    1. Eu ce sa mai zic, si au facut si hingherii treaba odata si o vecina bine intentionata i-a scos. Si bineinteles eu sunt personajul negativ.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.