De ce iubim mai mult cateii maidanezi decat copiii abandonati?

Da ?tiu, înc? un articol despre c??eii maidanezi. Dar zic eu, este nevoie de el. Mi se pare c? nu mai con?tientiz?m care sunt adev?ratele probleme ale societ??ii noastre. Am ajuns s? ap?r?m drepturile c??eilor maidanezi mai mult decât ale copiilor abandona?i.De fiecare dat? când aud sau citesc o ?tire despre c??ei maidanezi salva?i de la hingheri-adaposturi – whatever, m? apuc? cheful de scris pe tema acestui subiect. Cei mai mult imi plac ?tirile gen duba de hingheri deturnata: asocia?ia ador sau mai ?tiu eu ce proteste f?cute de diverse asocia?ii în fata ad?posturilor sau prim?riilor.

Nu mai am idei cum s? le explic oamenilor acelora c? locul c??eilor nu este pe strad?, c? devin un pericol pentru oameni pentru c? atac? din senin doar pentru c? s-au sim?it ei amenin?a?i. În?eleg preocuparea unora c? eutanasierea devine o afacere, dar ?i sterilizarea ar fi. Plus c? sterilizarea, fa?? de o eutanasiere f?cuta bine, nu ar duce la eliminarea c??eilor de pe strad?. Zic o eutanasiere f?cut? bine, în sensul de civilizat? ?i pe cât posibil nedureroas?.

S? nu crede?i c? nu imi e mil? de ei, dar mai mil? îmi este de mine ?i de semenii mei. De oamenii care sunt ataca?i pe strad?, de copiii ataca?i de c??eii recupera?i de la hingheri de oameni tâmpi?i sau de pacien?i ataca?i în curtea spitalului de câini maidanezi. Dac? tot îi iubi?i ?i dac? tot vre?i s? ave?i grij? de ei, s? le da?i de mâncare, s? ii duce?i la doctor, s? îi ?ine?i la cald, v? invit s? ii lua?i în cas?!!!! Insist!! Fiecare din iubitorii de animale abandonate v? rog s? lua?i câte un c??el sau doi acas? sau la curtea voastr?.

Desigur este mai u?or s? duci resturi de mâncare c??elului de afar? decât s? îl ?ii în cas?. S? îl mângâi din când în când. Nu presupune nicio cheltuial? pentru tine, nu î?i murd?re?te casa, nu te duci cu el la doctor disperat c? l-a mu?cat o c?pu??.

G?si?i o solu?ie s? strânge?i bani s? construi?i ad?posturi. Ca s? scuti?i restul de oameni care vor s? tr?iasc? în lini?te, f?r? s? fie ataca?i, f?r? s? umble cu pâine în man? ca s? fie l?sa?i în pace, f?r? s? fie mirosi?i ?i b?lo?i?i.  Nu v? mai plânge?i c? a ?ine un c??el în cu?c? este inuman.

O s? v? zic ce cred eu c? este cu adev?rat inuman. Nu, nu faptul c? ?inem c??eii în cu?c? este inuman, nu faptul c? sunt ?inu?i mai mul?i la un loc. Nu. Situa?ia copiilor abandona?i ?i a caselor de copii este cu adev?rat inuman?. Faptul c? sunt b?tu?i chiar de cei care ar trebui s? aib? grij? de ei, faptul c? le este furat? mâncarea sau ajutoarele chiar de cei care ar trebui s? îi ocroteasc?. Faptul c? sunt ?inu?i murdari ?i câteodat? chiar în lan?uri. Faptul c? ne aducem aminte de ei doar de s?rb?tori sau de ziua copilului ?i atunci mai donam un doi euro maxim. Le t?iem din fa?? orice ?ans? la un viitor mai bun. Vreau mai multe proteste fa?? de condi?iile din casele de copii ?i mai pu?ine despre maidanezi. Nu ei sunt adev?rata noastr? problem?.

9 thoughts on “De ce iubim mai mult cateii maidanezi decat copiii abandonati?”

  1. cred ca din lasitate! Cainii nu zic nimc, ei ne iubesc si accepta exact asa cum suntem pe cand copiii vor creste, vor pune intrebari, vor face reprosuri, ne vor rani, etc. Deci, nu e vorba numai de egoism dar si de lasitate….multa!

    1. Ai dreptate la partea cu lasitatea. E mult mai usor sa cresti un catel decat un copil. Mai ales un catel maidanez care are unde sa stea si anume pe strada. Atata timp cat il vor lua in casa nu le mai fac scandal ca au ales sa ingrijeasca un catel si nu un copil.

  2. Ce nu inteleg eu este de ce doar opinia iubitorilor de javre este luata in seama? Ce interese se ascund in spatele acestor sterilizari? Cine are de castigat ca ei stau pe strada?
    Sunt satul, de javre si de cei care le pupa sub coada, de fuga de raspundere, de ipocrizie. Tot facem pe „umanii” insa doar de ochii lumii, ne facem o suta de cruci si ne batem la pupat oase dupa care ne blestemam apropiatii dar, vai, ne iese bunatatea prin toate orificiile ca aruncam mancare pe jos hranind javrele ca sa aibe ce murdari, ce latra noaptea si ce ataca trecatorii.
    Am ajuns ca pana si cainii sa aiba mai multe drepturi decat noi dar, nu-i nimic, ne meritam soarta pentru ca ne este frica sa ne luam dreptatea in propriile maini.

  3. Din ce am mai citit si eu am inteles ca daca stau pe strada s-ar inmulti si ar avea material pentru sterilizare si/sau eutanasiere. Ong-urile primesc si ele niste fonduri acolo ca latra. Toata lumea e multumita. Mai putin cea muscata sau deranjata de existenta patrupedelor pe strada. Vorba unuia azi, nu mai tin minte cum il chema, „imi plac caii dar asta nu inseamna ca vreau sa ii vad umbland liberi pe strada”.

  4. Ingrid mama, tu esti fata desteapta! Uite ca e bun si pachetul gold al lui arhi la ceva, ca fara el n-as fi ajuns la articolul tau!

    Si eu iubesc animalele! Nu ca le iubesc, mor dupa ele. De fiecare data cand mi-am luat caini (de vreo 3 ori pana acum), i-am luat in perechi: unul de rasa si unul de pe strada. Vreau caini de rasa, dar vreau sa salvez si o viata. Dar asta nu inseamna ca aleg cainii contra oamenilor. Vorba ta, hai sa ne punem ordine in prioritati!

    Ai vazut seria de reportaje de pe antena 1 „copiii romaniei nu sunt de vanzare”? Uita-te numai daca te stii cu tensiunea mica si mai greu de impresionat! Eu a trebuit sa stau cu baxu de servetele langa mine!

    1. Sunt pe Digi si nu mai prind antenele dar am auzit de ea. Acum e cu dus si intors ca nu stiu cat de bine le-ar fi copiilor alora sa creasca in familii care nu ii vor si mai rau ii si dau la vanzare. Ar trebui pusa la punct procedura de adoptie dar pe gratis nu stiu daca sunt ei atat de dispusi sa ii dea.

      Am vazut in schimb documentarul BBC cu ce se intampla pe vremea comunismului si imediat dupa in casele de copii si in centrele pentru copii cu handicap. Sa vezi acolo plans! Tinuti in lanturi si conditii groaznice. Plus povesti de la cunoscuti care au lucrat pentru ong-urile care strangeau alimente sau haine pentru copii din Romania prin strainatate. Ei ziceau ca lucrurile bune era oprite de lucratorii centrului si chestiile naspa ajungeau intr-un final si la copii, daca mai ramanea ceva dupa distribuire.

  5. Pingback: 2012 - Mici Vorbe Mari

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.