Suntem diferiti, putem accepta asta?

?tiu, nu v? zic nicio noutate atunci când afirm c? suntem diferi?i. Problema este dac? putem accepta asta. Uitându-m? în jurul meu, nu sunt foarte convins? de acest lucru. Nu ?tim s? facem diferen?a între a accepta sau nu c? suntem diferi?i ?i între a judeca pe cineva pentru c? este diferit.

Am senza?ia c? ne este fric? s? ne mai exprim?m adev?rata p?rere.Ne este fric? de ideea c? nu vom mai fi accepta?i sau pl?cu?i de cei din jurul nostru. Oameni pe care oricum nu ii apreciam. Sau confund?m acest lucru cu no?iunea de a judeca. Pentru mine cel pu?in, dac? îmi exprim adev?rata p?rere despre un obiect sau un lucru nu înseamn? automat c? am ?i judecat sau am discriminat. Judec sau discriminez când asociez  acelea?i gânduri urâte tuturor celor fac parte din categoria respectiv? ?i când ac?ionez pe baza acelor supozi?ii.

Tot mai des v?d în jurul meu oameni care una scot pe gur? ?i alta cred de fapt. Oameni care se prefac toleran?i ?i neutri, dar care la o discu?ie mai serioas? î?i scot arsenalul de argumente. Avem tendin?a  s? îi compar?m pe cei din jurul nostru cu propria persoana sau cu ni?te modele alese de noi. Iar tot ce este diferit de noi ?i de acest model, devine automat gre?it ?i nu r?mâne la stadiul de diferit.

Astfel, dac? nou? nu ne plac stafidele ne este greu s? accept?m c? altor oameni le plac. Dac? noi credem în Magia Cr?ciunului ?i apreciem aceast? s?rb?toare, ne vine greu s? accept?m c? exist? oameni care nu fac asta ?i îi vom agasa pân? când ne vor zice ca au început sa cread?, doar ca s? scape de noi. Nu putem accepta c? exist? oameni gay, oameni de alt? religie, oameni care au alte preferin?e muzicale sau culinare.

Dar nu asta este adev?rata problem?, c? nu putem accepta c? cei din jurul nostru sunt diferi?i.  Problema intervine atunci când ii discriminam pe cei care au p?reri diferite de ale noastre. Negativ sau pozitiv. Pentru c? exist? o mare diferen?? intre a nu tolera pe cel diferit de tine ?i intre a-l discrimina. A nu tolera ceva sau o persoan? care face ceva nu este echivalentul discrimin?rii persoanei respective. Este pur ?i simplu exprimarea propriei opinii despre lucrul respectiv.

Din faptul c? nu putem accepta c? cel de lâng? noi este diferit provine ?i ideea de a îl schimba pe cel de lâng? noi. Sunt cei care î?i ascult? p?rerea pân? la cap?t, pentru ca la sfâr?it s? î?i toarne argumentele lor.  Pentru c? ei de fapt au folosit timpul în care tu ai vorbit ca moment de îmbun?t??ire a discursului lor, ignorând efectiv cuvintele pe care le-ai zis tu. Dar pentru faptul c? te-au ascultat pân? la cap?t se cred deschi?i la minte ?i toleran?i.

În timp, am renun?at s? mai încerc s? schimb p?rerile celor din jurul meu. Acum, mai degrab? încerc s? îmi g?sesc prieteni de aceea?i p?rere cu mine, iar pe cei diferi?i de principiile mele,  sa îi evit. Din p?cate familia ?i colegii de munc? nu îi putem alege. ?i probabil sunt cea mai pu?in tolerant? persoan? pe care o cunosc. Sunt multe lucruri pe care nu le în?eleg ?i pe care nu vreau s? le accept.

6 thoughts on “Suntem diferiti, putem accepta asta?”

  1. Noi, fiii lui Cro Magnon ne-am construit societatea prin alinierea tuturor la o parere, indiferent de mijloace, o aliniere nu numai la o idee dar la un interes iar de la doua mii de ani de indoctrinare si persecutie religioasa, un secol si mai bine de manipulare prin presa, cinci decenii de manipulare vizuala, de promovare a unor must do-uri si must have-uri cu miros mercantil, tu cum ai vrea sa gandim?
    Asta chiar este un subiect de blog, nu mai gandim singuri, cu mintea noastra ci luam parerile anturajului, ale presei ca pe niste adevaruri absolute, fara a cerceta ce este in spate si negam sau prigonim tot ce este in afara unor tipare promovate in interes mercantil exact cum, acum o mie de ani ardeam ereticii pe rug. Nu acceptam existenta unor persoane diferite pentru ca cei ce ne-au inoculat ideea nu accepta ca altcineva sa gandeasca altfel.

  2. Pingback: Alinierea in coloana sau cum sa facem ce zic altii « Liviu Berdila

  3. Da, rudele si colegii nu ni-i alegem, prietenii insa ii selectionam atent. NU vad insa de ce m-as stradui sa-i fac pe toti din jurul meu sa gandeasca, comporte ca mine, nici eu n-as agreea sa-mi tina cineva teoria chibritului pentru a ma converti la pareri straine mie. Faptul ca societatea ar avea „darul” de a ne transforma in „cameleoni”, de a ne alinia in rand cu majoritatea, iarasi nu tine, o personalitate puternica n-ar trebui sa fie afectata de tentatia spiritului de turma, de altfel la moda idiferent de epoca.
    E doar o parere, posibil gresita, din punctul de vedere al multora, dar ce conteaza, nu incerc sa-mi impun conceptele personale, si departe de mine tentatia haitei/turmei, de a fi pe placul tuturor, de altfel ” cu cat inspiri o simpatie mai generala cu atat inspiri o simpatie mai putin profunda”. Pe de alta parte, „a rabda pe cineva, de dragul spiritului de toleranta, inseamna a-l ofensa”, deci pana la urma ori ii recunosc valoarea ori o ignor fara sa incerc sa-i aduc „imbunatatiri” pentru a fi totusi pe placul meu.
    Scuze pentru monopolizarea unui spatiu cam mare pe blogul tau, dar „mica vorba mare” din acest articol a fost irezistibila in ceea ce ma priveste si n-am rezistat tentatiei postarii uui comentariu, inspirat ori ba, asta decizi tu. Oricum bravo pentru ce faci si cum gandesti.

    1. Unii oameni au o parere prea buna despre ei sau cred ca au descoperit un adevar absolut si toata lumea trebuie sa il descopere. Oricum cel mai enervant este cand cineva incearca sa te convinga ca nu ai dreptate asta in dezbateri pe subiecte abstracte. Discutii gen bun sau rau, care sunt ultra subiective. Maxim ne putem limita la mie imi place/nu imi place sau eu cred/nu cred.

    2. Just, ce e adevarat, bine sau rau pt mine nu neaparat se aplica pt tine, sunt notiuni relative, sigur raportate individual devin absolute, si nu asta e nenorocirea, e bine sa avem pareri bine formate si adanc inradacinate in gand (de nota personalitate si nu disimulare pt a fi pe placul tuturor, ceea ce este oricum utopic), problema este atunci cand tinem neaparat sa „obligam” pe altii sa gandeasca la fel, sa renunte la absolutul lor si sa adere la al nostru. Cam asta ar fi ideea despre toleranta, de a accepta ca nu suntem „construiti” din acelasi material dupa acelasi sablon. Mersi pt ocazia de a-mi „forta” creierul pe aceasta tema, putina gimnastica intelectuala (este doar o parere absoluta pt mine, relativa pentru ceilalti ),nu strica la nimanui.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.