Costinesti via Maramures – ziua 2

Ziua a doua a vacantei noastre am început-o, bineîn?eles, cu micul dejun luat la hotel ?i cu planuri: unde mergem ?i ce vizit?m. Aveam a?a o idee dar am zis c? nu stric? s? întreb?m.

Am primit recomand?ri pentru dou? biserici vechi din zona ?i pentru Muzeul de Mineralogie din Baia Mare.

Ziua 2: Cavnic – Bude?ti – Cavnic – Baia Sprie – Baia Mare – Baia Sprie – Sighetu Marma?iei – S?pân?a – Sighetul Marma?iei – Vi?eu de Sus: 212 Km.

Prim? biserica recomandat? era cea de la Bude?ti. Se pare c? are vreo 3-400 de ani vechime ?i aici po?i s? vezi zalele lui Pintea ?i o pictura pe lemn fantastic?. Am g?sit noi satul, dar nu ?i mân?stirea. La o intersec?ie, o crâ?m? unde la ora 11 oamenii serveau ni?te apa (cel pu?in a?a arat? la culoare, în paharele acelea mititele, ce poate s? bea un om la ora aia?). I-am întrebat cum ajungem la mân?stire ?i atunci a ap?rut polemic?: unii ziceau c? s? facem stânga ?i ne duce drumul. Al?ii s? mergem în dreapta. Am f?cut stânga ?i înainte s? închid geamul doar l-am auzit pe cel care zicea s? facem dreapta:
– No, da’ de ce s? nu meara pe-aici?
Probabil c? discu?ia a continuat.

Mân?stirea, închis?. Ce-i drept p?rea mai mult biseric? decât mân?stire veche de lemn. Am dat târcoale, poate g?sim vreun num?r de telefon. Nimic. Am f?cut o poz? ?i apoi am plecat. Când am ajuns în Bucure?ti m-am uitat pe net ?i se pare c? noi am g?sit biserica din sat, nu mân?stirea veche, de câteva sute de ani. 


Resemna?i ne-am întors la Cavnic ?i am plecat la Baia Mare pe o ploaie moc?neasc?. Drumul prost ?i în refacere, f?r? semafoare de data asta.

În Baia Mare am oprit lâng? Turnul lui ?tefan. Din p?cate zona este închis? pentru ni?te s?p?turi ?i consolid?ri, iar turnul nu poate fi vizitat, a?a c? „i-am tras” o poza ?i ne-am dus în Pia?a Libert??ii.


C?utam Muzeul de Mineralogie, dar am ajuns mai întâi la un magazin de suveniruri unde le-am cump?rat câte ceva copiilor: p?pu?i maramure?ene, un clop ?i ni?te magne?i. Am întrebat un taximetrist unde g?sesc muzeul ?i mi-a dat câteva explica?ii, inclusiv numele str?zii. Am luat un tichet pentru parcare c? s? evit s? îmi g?sesc ma?in? „s?ltat?” (peste tot în municipiu sunt indicatoare cu parc?rile, iar tichetele se g?sesc la chio?curile de ziare), ?i cu ajutorul GPS-ului am g?sit muzeul. Din p?cate n-am reu?it s? îl vedem pentru c?, normal, lunea muzeele sunt închise. Poate alta dat?.


Am mai dat o tura prin ora? ?i am f?cut câteva poze în Pia?? Libert??ii, str?zi cu felinare, unei biserici catolice ?i unei u?i pentru pitici (pentru Alice în Tara Minunilor) ?i am plecat spre Sighetu Marma?iei.


Ne-am oprit în drum la cealalt? mân?stire recomandat?, cea de la Dese?ti. Pe asta nu am mai ratat-o. Mai întâi am v?zut noua mân?stire din lemn care se construie?te in sat.


Apoi am v?zut ?i pe cea veche, unde doamna preoteas? ne-a fost ghid ?i ne-a dat o mul?ime de detalii.

Este impresionant?. O mân?stire de 300 de ani care are pictura direct pe pere?ii de lemn. A fost restaurat? de curând iar stilul picturii este diferit de cel de azi. Pare chiar copil?resc. În curte, în cimitir, era un stejar despre care doamna zicea c? are 200 de ani, mare ?i impun?tor. 


 
Bineîn?eles, în cimitir erau înmormânta?i to?i Pop-ii. Nu preo?ii, ci cei pe care îi cheam? Pop, nume foarte întâlnit în Maramure?. Probabil c? Pop Gheorghe, Pop Ion ?i Pop Maria sunt cele mai dese. Cred c? pe vremuri le mai punea ?i o porecla, lâng? nume, c? s? ?tie despre care dintre Pop-i vorbesc. Sau le spuneau ?i meseriile?


În Sighetu Marma?iei nu am oprit pentru c? nu mai aveam timp.


Ajun?i la S?pân?a am trecut mai întâi pe la Mân?stirea Peri. Gigantic? ?i înc? neterminat?. Se ajunge u?or, din drumul principal este un indicator la dreapta ?i se merge pe un drum îngust, printr-o p?dure de stejari.


La Cimitirul Vesel, o mare de turi?ti. Cimitirul e vesel pentru c? e colorat în culori vesele. Într-adev?r, cruci albastre cu ni?te epitafuri ?i picturi cu cei deceda?i. Dar, sincer, în afar? de una-dou? (c? cea cu soacra), n-a? zice c? sunt prea vesele. Ba chiar triste.


Am cump?rat iar ni?te suveniruri ?i apoi ne-am dus s? c?ut?m vâltorile, locurile unde se sp?lau covoarele. Mai v?zusem când eram copil pe râul Vâlsan, în jude?ul Arge?, unde mergea m?tu??-mea s? cure?e covoarele ?i p?turile. Destul de u?or de g?sit: cum treci de cimitir, cam la vreo 7-800 m în stânga se face un drum perpendicular, pietruit, care duce exact la vâltori. N-am v?zut niciun covor acolo, ci numai peturi ?i alte mizerii care se învârteau. P?cat.

Peste drum, câteva case frumos colorate. Am mai v?zut undeva în Cara? Severin genul acesta de case, placate cu gresie sau mozaic. În rest, culorile zonei (?i m? refer aici la tot Maramure?ul) sunt rozul ?i mov-ul. Absolut toate tonurile de roz ?i mov, care mai de care mai stridente. M? rog, de gustibus…


Masa am luat-o la p?str?v?ria de la ie?irea din sat (pe acela?i drum care trece pe lâng? Cimitirul Vesel se merge pân? când se termin? asfaltul). Am luat ni?te m?m?lig? cu brânz? ?i jum?ri ?i un p?str?v pr?jit cu m?m?lig?, usturoi ?i o horinca (a b?ut-o Ana ?i pe-a mea, eu conduceam). 


Am plecat apoi la Vi?eu de Sus, unde urma s? înnoptam. 

Ave?i mare grija când merge?i prin Maramures: este plin de bicicliste (aproape numai femei pe biciclete am v?zut) ?i de pietoni. ?i to?i merg cam pe mijlocul drumului. Eu cred c? de aceea sunt toate drumurile în repara?ii, probabil c? vor s? le fac? mai mari, s? mai aib? loc ?i ma?inile.

La Vi?eu de Sus am ajuns pe la 9:30 seara, tot pe ploaie. Ne-am cazat la Pensiunea Agnes. O proprietara dr?gu??, foarte amabil? ?i vorb?rea??. Condi?ii OK, poate pu?in cam scump. Nu am mai mâncat, am b?ut doar ni?te horinc(din partea casei) ?i am dormit. 

Ziua urm?toare trebuia s? „schimb?m” ma?ina cu trenul.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *