7:30. Trezirea, un dus rapid, facut putina ordine prin casa, dus gunoiul si la 8 ieseam pe usa.
8:30. Gara de Nord. Plina ochi. Iau o cafea de la KFC si ma duc sa vad de la ce linie pleaca trenul spre Mangalia. In fata la tabela de afisaj o mare de oameni. Dupa cum sunt imbracati sigur merg la mare.
9:00. Linia de la care pleaca trenul inca nu era afisata. Tinand cont ca ora de plecare e 9:05 e clar ca are intarziere. Mai ales ca vine de la Timisoara. Normal la 12:45 ar trebui sa fiu in Costinesti, dar acum nu sunt sigur.
9:20. Linia 5. Cu o intarziere de 20 de minute soseste si trenul. Ajung la vagon care, bineinteles, era ultimul, urc si caut compartimentul. Inauntru un cuplu se serta cu doua fete pe locuri. Pana la urma se dovedeste ca fetele au dreptate.
Ma asez pe locul meu si imi scot cartea de citit. Intre timp mai apar 4 tineri in compartiment, 3 baieti si o fata. Unul dintre ei, foarte vorbaret, ma intreaba daca vreau un pahar de vin. Il refuz, dar el tot insista. Pana la urma se lasa pagubas, dar mi se parea destul de ciudata insistenta lui. Apoi am aflat: plecasera la 6 din Caracal si erau la a doua sticla.
10:13. Stam in camp. Nu am ajuns la Lehliu. Asta dupa ce pana atunci abia se miscase.
11:30. Iar camp.
– Sefule, vrei niste biscuiti?
– Nu!
– Haide, sefule, tot ne refuzi… Auzi, daca mergi de la Costinesti inapoi in Bucuresti termini cartea.
12:45. Am trecut podul peste Dunare, am admirat monumentul facut de Saligni si in cele din urma am ajuns la Cernavoda. Stam.
– Sefu, vrei un sandwich?
Iar refuz. Acum trebuia sa fim la Costinesti.
13:30. – Alo, tati. Unde ai ajuns? – La Constanta.
De fapt era Medgidia si am aflat asta cand la ora 14:15 am ajuns la Constanta.
– Sefule, cu ce e cartea asta?
Ii explic.
– Dar cititi mult (cartea are vreo 800 de pagini, iar ei erau la a treia sticla). Eu daca citesc 3 randuri adorm. Nu am citit in viata mea atat.
14:15. Constanta. Se decupleaza cateva vagoane si se schimba locomotiva. In tren urca un domn care cauta chiriasi pentru Eforie Nord. Incearca sa ii impresioneze pe cei din compartimentul meu, dar nu ii merge. Aveau deja cazarea asigurata.
14:30. Dupa 3 zmucituri plecam. Dupa ce trecem de Agigea iar ne oprim in camp. Aflu ca vecinii mei nu stiu ce e aia o barja. Le arat cateva pe canalul Dunare-Marea Neagra. Vorbaretul isi face calcule:
– Pai daca pui pe ea 25 de containere a cate 200.000 fiecare, te faci cu 50 de miliarde (de unde le-o fi scos…).
– Auzi, Radule, da nu ne facem si noi piscina? zice prietena lui
– Faci pe … Du-te … Piscina iti trebuie tie…
Deja devine din ce in ce mai vulgar. Cred ca cu mama fetei are el o problema, pentru ca o mentionaza la fiecare injuratura.
Vede controloarea pe coridor si o ia la intrebari:
– Mai e mult, doamna, pana ajungem?
– Ca de aici pana acolo.
– Haideti… V-am platit 8 sute de mii pana la Costinesti si nu mai ajungem!
– Daca imi dadeai mie 4 sute, iti dadeam bilet pana la Lehliu si apoi ma faceam ca nu te vad.
Deci, merge si acum cu nasul(a).
15:30. In sfarsit, Costinesti. Galagiosii mei coboara. Eu mai raman pana la Neptun. Ai mei sunt pe plaja.
15:45. Cobor. Dupa 3 ore intarziere, plin de nervi si transpirat ma dau jos din tren. Sa mai merg cu trenul la mare alta data? Nu prea cred. Poate prin cine stie ce conjunctura. Acum ca e aproape gata A2-ul, se merge mai bine cu masina. Iar asta s-a vazut la intoarcere: 2 ore si 15 minute pana acasa.
PS: Sper sa avem si noi vreodata infrastructura CFR, nu jaful asta de acum. Sa poti sa mergi cu trenul unde vrei fara sa ai intarzieri de zeci de minute. Insa, tinand cont ca astia nu sunt in stare sa faca 3 autostrazi, nu cred ca vom reusi prea curand.