Mersul cu trenul – stereotipuri

In ultimul timp am „avut sansa” sa merg mai des cu trenul, asa ca am observat ca anumite situatii se repeta.

In primul rand pe peron vei gasi intotdeauna pe cineva care nu stie unde e vagonul sau. Desi scrie mare si frumos pe fiecare in parte. Degeaba, pana nu intreaba controlorul si inca 2, 3 persoane, nu e convins. Si ca sa fie treaba completa, mai are si foarte multe bagaje.


Dupa ce urci in tren, incepe vanzoleala. Locul tau e ocupat categoric de cineva care are alt loc. Sunt doua categorii: nesimtitii, aia care stau acolo pentru ca asa vor muschii lor, sau ametitii, aia care s-au urcat in vagonul gresit.
Si de aici incepe nebunia: da bagajele jos, pune altele la loc, inghesuiala si transpiratie, eventual si cearta.

 


 

Te-ai asezat la locul tau. Urmeaza vanzatorii ambulanti. Ziare, carti, bere, suc, jucarii. Tot ce vrei sau nu vrei. Pleaca unii, vin altii.

 


 

Urmeaza cersetorii. Iti baga sub nas o icoana si un text scris de mana si 3 minute se uita la tine, doar doar le dai ceva. Mai vin cate unii care iti lasa pe scaun fel si fel de maruntisuri si revin peste un timp, plecand resemnati ca nu a luat nimeni nimic. Si asta in timp ce lumea cara bagaje.

 


 

Cand ajungi intr-o gara, jumatate de vagon se muta la usi. Toti fumeaza. Asta daca nu au facut-o deja la toaleta care, dupa o ora miroase de nedescris.

 


 

Daca ai „norocul” sa dai peste mancaciosi, e si mai tragic. Mai ales sa romanul e amator de ceapa si salamuri puturoase. Si cu ce merg ele mai bine decat cu o tuica? Deci, miresmele se combina cu cele de mai sus. Eventual nu merge nici aerul conditionat, ca sa fie treaba completa.

 


 

Este aproape imposibil sa nu existe un calator care sa nu aiba ca sonerie la telefon o manea. Si, e cel mai sunat din tot vagonul. Cand primeste un apel, marlanul ia tacticos telefonul, se uita la ecran de la un metru, sa vada cine il suna, timp in care lumea „savureaza” ragetele lui gutza sau plansetele lui salam (da, i-am scris cu litera mica intentionat). 

 


 

Acum am langa mine doua pitzipoance care, de cum s-au asezat au inceput sa barfeasca. Vorbesc despre cat de proasta e „aia” ca s-a cuplat cu „ala”, de mesaje „fierbinti” pe telefon. Cand a venit controlorul, blonda scoate tacticos o foaie pe care tiparise biletul si tine sa specifice ca l-a luat „online”. Wow…

 


 

Imi pun castile si le ignor. Mai am vreo 4 ore de calatorie. Oare ce imi mai rezerva?

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.